Decesul regizorului a fost exploatat de mass-media prin încălcări frecvente ale normelor de deontologie profesională. Derapajele nu au ocolit însă nici Biserica Ortodoxă Română.
Moartea persoanelor publice din România s-a transformat, în ultimii ani, în subiectul de presă în care jurnaliştii respectă cel mai puţin etica profesională. O privire retrospectivă asupra mass-media arată că evenimentele tragice, cu încărcătură afectivă pentru public, ca de pildă sinuciderea cântăreţei Mădălina Manole, a Mălinei Olinescu sau moartea personalităţilor, au devenit subiectele în care se încalcă cel mai frecvent normele jurnalistice de către televiziunile şi ziarele din zona quality. Şi în cazul morţii lui Sergiu Nicolaescu, posturile TV s-au comportat la fel.
Diferă doar persoana dispărută, reţeta este aceeaşi. „Tabloidizări, invitaţi fără legătură cu subiectul, «lungeala» fără sens a dezbaterilor, crearea de subiecte nerelevante, dar cu priză la public (cum a fost dezbaterea incinerare-înmormântare). Cred că dezbaterile nesfârşite legate de incinerarea regizorului dispărut au creat un derapaj în acest caz. Nu ştiu dacă a avut un impact decisiv, dar în mod sigur această dezbatere exagerată pe televiziuni – în fond, doar o problemă a familiei – a dus la manifestările de la Cercul Militar şi de la Crematoriu”, a explicat pentru România liberă Petrişor Obae, editor Paginademedia.ro.
Discuţiile despre personalitatea lui Nicolaescu ar fi trebuit să se concentreze pe trei dimensiuni care au definit viaţa regizorului: rolul pe care l-a avut în cinematografia română, activitatea sa politică postdecembristă şi rolul pe care acesta l-a jucat în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. La câteva ore de la anunţul oficial al decesului său, televiziunile de ştiri au marşat însă pe aspectele ce ţin de viaţa intimă a familiei şi care nu au nici o relevanţă informaţională pentru telespectatori. „Au fost invitaţi numerologi, s-a discutat în studiourile tv despre culoarea paltonului soţiei defunctului, despre un presupus fiu ilegitim, despre fumul de la crematoriu, despre persoanele care au huiduit în faţa crematoriului. Ştim cu toţii că există o categorie de români care participă la înmormântări, indiferent dacă au cunoscut omul sau nu, ceea ce nu înţeleg însă este cum poţi să-i transformi pe aceşti oameni într-un subiect de presă”, adaugă directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, Ioana Avădani.
Deşi familia a cerut public discreţie şi a rugat mass-media să nu transmită imagini de la funeraliile lui Sergiu Nicolaescu, numai două televiziuni de ştiri au respectat dorinţa familiei.
„În afară de Realitatea TV şi Digi 24, celelalte canale de ştiri au transmis pe larg, urmărind până şi maşina în care se afla trupul neînsufleţit al lui Sergiu Nicolaescu. CNA s-a sesizat deja şi şi-a exprimat public dezaprobarea totală faţă de comportamentul televiziunilor. Este un lucru rar, de obicei Consiliul intră în acţiune destul de greu. Forul are la dispoziţie doar legea audiovizualului, care are prevederi legate de respectarea vieţii private şi a demnităţii umane. Din păcate, derapajele etice sau lipsa bunului simţ nu se pot sancţiona prin apel la lege”, punctează Obae.
BOR sau comunicatul oficial neinspirat
Un alt gest discutabil în tot vacarmul din zilele trecute a venit şi din partea Bisericii Ortodoxe Române, care a făcut un apel public către familie, printr-un comunicat oficial, ca Sergiu Nicolaescu să fie înmormântat după obiceiurile creştine, în ciuda faptului că defunctul ceruse să fie incinerat.
Mai mult, Biserica s-a oferit să suporte jumătate din cheltuielile pentru înmormântare şi a precizat că nu va asigura funeraliile religioase în cazul în care familia decide incinerarea. Gestul Bisericii nu a fost explicat în profunzime de către reprezentanţii BOR nici până acum, deşi contravine filosofiei creştine întemeiate pe liberul-arbitru, pe libertatea de alegere a omului. Câtă vreme regizorul a ales incinerarea, reacţia Bisericii nu-şi găseşte temeiul. „Demersul Bisericii putea fi unul mai discret, reprezentanţii BOR ar fi putut vorbi în privat cu familia, nu printr-un comunicat dat publicului”, spune Ioana Avădani.
BOR nu susţine practica incinerării, deoarece aceasta se împotriveşte credinţei ortodoxe pe care au fost întemeiate hotărârile Sfântului Sinod din anii 1928, 1933 şi iulie 2012. Cu toate aceastea au existat excepţii. În cazul morţii lui Zoe Ceauşescu a fost posibilă slujba.
Fiica fostului dictator a decedat în 2006, iar dorinţa ei a fost aceea de a fi incinerată. Acest lucru s-a petrecut la Crematoriul Vitan Bârzeşti, dar nu înainte ca un preot să ţină o slujbă la Biserica Sfântul Elefterie. Mai mult trupul neînsufleţit al lui Zoe Ceauşescu a stat două zile în aceeaşi biserică. Ca şi în cazul lui Nicolaescu, sute de persoane au fost la ceremonia funerară a lui Zoe. Printre cei prezenţi la biserică s-au numărat şi reprezentanţi ai fostului regim comunist sau descendenţi ai lor: Ion Dincă, Tudor Postelnicu, Ştefan Andrei, Ana Mureşan, Serghei Mizil, precum şi fostul general de Securitate Neagoe şi parlamentarul Mădălin Voicu. În cazul lui Sergiu Nicolaescu, Biserica Ortodoxă Română a încercat să facă familia regizorului să se răzgândească pentru ca regizorul să poată fi înmormântat după obiceiurile creştine.
În faţa refuzului familiei, BOR nu a permis ca un preot să oficieze o slujbă. O mică slujbă neoficială s-a ţinut în faţa crematoriului de către un răspopit. Dana Nicolaescu, soţia regizorului, a declarat de altfel, joi, că incinerarea a fost „dorinţa expresă” a soţului său, pe care i-a respectat-o, şi a solicitat presei să trateze „cu decenţa şi respectul cuvenit tragicul eveniment cauzat prin dispariţia soţului ei”. Sergiu Nicolaescu a decedat joi, la ora 8.20, în urma complicaţiilor cardiace şi pulmonare severe, care nu au răspuns la tratamentul intensiv aplicat, a anunţat Spitalul Elias, unde regizorul era internat din 26 decembrie 2012 şi recent fusese operat de peritonită.
