Pentru prima oară după 16 ani, dreapta venezueleană va prelua controlul Parlamentului, după victoria opoziţiei la alegerile legislative de duminică.
Înfrângerea puterii din Venezuela la alegerile legislative a luat formele derutei. Duminică, 6 decembrie, după o zi electorală marcată de o puternică participare – 74,25% – opoziţia reprezentată de Masa Unităţii democratice (MUD) a obţinut 99 de mandate din totalul de 167, o majoritate de două treimi, faţă de 46 de locuri obţinute de Partidul Socialist Unificat din Venezuela (PSUV), formaţiunea fostului preşedinte Hugo Chavez (1999-2013) şi al succesorului său, Nicolas Maduro (foto). Cu o majoritate apropiată de trei cincimi, MUD, această coaliţie disparată, de la stânga la dreapta dură, va avea de acum dreptul să lanseze un vot de cenzură contra vicepreşedintelui sau unuia dintre miniştri şi va putea deschide anchete parlamentare asupra organismelor de stat sau să ceară publicarea indicatorilor economici ţinuţi la secret de când economia naţională traversează mari dificultăţi.
„Astăzi, schimbarea a început în Venezuela. Poporul a vorbit în mod clar”, a declarat şeful MUD, Jesus Torrealba. În programul său, opoziţia prevede adoptarea unei legi de amnistiere pentru obţinerea eliberării unuia dintre membrii săi, Leopoldo Lopez, arestat în timpul manifestaţiilor antiguvernamentale din 2014.
Este prima înfrângere a stângii de la venirea la putere a lui Hugo Chavez, în 1999. Imediat după proclamarea oficială a scorului, târziu în noapte, preşedintele Nicolas Maduro a recunoscut înfrângerea partidului său într-o alocuţiune televizată: „Am venit cu morala noastră, cu etica noastră, pentru a recunoaşte aceste rezultate adverse, pentru a le accepta şi pentru a spune Venezuelei noastre că au triumfat Constituţia şi democraţia”. La Caracas, toată lumea este de acord că la originea votului contra PSUV se află profunda criză pe care o traversează Venezuela. În această ţară mai dependentă ca niciodată de petrol, penuriile recurente de produse de bază, interminabile cozi în faţa magazinelor, inflaţia galopantă şi o insecuritate crescândă îşi au motivaţiile în „revoluţia bolivariană”.
Constituţia venezuelei distinge trei majorităţi – simplă (84 deputaţi), obşinută de opoziţie, cea de trei cincimi (101 deputaţi) şi cea de două treimi (112 deputaţi), care permite aleşilor opoziţiei să angajeze un referendum revocator contra lui Nicolas Maduro, plecând din aprilie 2016, sau o reformă constituţională. Noua Adunare Naţională îşi va prelua funcţiile la 5 ianuarie.
Victoria opoziţiei modifică semnificativ echilibrul politic în această ţară profund divizată şi anunţă o luptă pentru putere între opoziţia marginalizată multă vreme şi Guvernul lui Maduro şi succesorii şi discipolii lui Chavez. Liderii opoziţiei recunosc că va urma o perioadă de tranziţie, cu un guvern slăbit. Maduro nu acceptă responsabilitatea pentru înfrângerea electorală şi respinge acuzaţiile pentru pierderea scrutinului susţinând că vina aparţine unui război economic purtat contra ţării sale de forţele capitaliste din umbră şi nu propriilor politici economice. Maduro încearcă să arunce alegerile între termenii dreapta contra stânga, bine contra rău, fidelitatea moştenirii lui Chavez contra trădării. Numai că, pentru mulţi venezueleni nu este vorba despe probleme ideologice, ci de exasperarea privind o economie catastrofică şi un guvern dominat de indecizie şi corupţie.
Lovitură contra stângii sud-americane
Este prea curând pentru a măsura impactul înfrângerii în rândurile PSUV şi economiştii atribuie responsabilitatea crizei modelului pus în funcţie de Hugo Chavez. Dar memoria carismaticului lider, zeificat de partizanii săi, este considerată şi astăzi de neatins, pentru că alegătorii chavişti au pasat factura către Nicolas Maduro.
Înfrângerea chavismului în Venezuela urmează unei alte alegeri simbolice în America Latină, cea a liberalului Mauricio Macri la preşedinţia Argentinei, la 22 noiembrie, care a pus capăt celor 12 ani de putere ai lui Nestor şi apoi a Cristinei Kirchner, mari aliaţi ai chavismului cu care au început o mişcare de basculare la stânga a regiunii sud-americane la începutul anilor 2000.
Victoria opoziţiei dă o gravă lovitură revoluţiei socialiste începută în urmă cu 17 ani de Chavez, care până la moartea sa din 2013 a avut un efect aproape magic asupra aspiraţiilor politice din ţară, unde masele erau excluse. Victoria este o lovitură dură şi pentru stânga Americii Latine, care a prins putere după ascensiunea lui Chavez, dar de curând se află în dificultate ca urmare a încetinirii economice la scară regională şi a oboselii electorilor din unele ţări unde corupţia este de nestăvilit în rândul clasei politice.
» Victoria opoziţiei venezuelene, a liberalului argentinian Macri, la preşedinţia ţării, dar şi apropierea dintre Cuba şi Statele Unite sunt semne care marchează sfârşitul unui ciclu, inaugurat de venirea la putere a lui Hugo Chavez în 1999 şi virajul la stânga al Americii Latine.
