Preşedintele Obama a părăsit insula natală Hawaii, unde era în vacanţă cu familia, revenind la Washington pentru a negocia cu republicanii un compromis ce ar permite SUA evitarea „zidului bugetar”, adică măsuri forţate de austeritate, aplicabile de la începutul lunii ianuarie.
La Washington, ambianţa este deosebit de tensionată şi clivajul între democraţi şi republicani este atât de pronunţat încât mulţi politologi nu cred în găsirea rapidă a unui acord bugetar. Deşi furtuna alegerilor prezidenţiale a trecut, Statele Unite traversează acum una economică şi timpul presează. La 31 decembrie va fi atins plafonul datoriei publice şi SUA riscă să se lovească de „zidul bugetar” dacă nu va fi găsit un acord. Până acum negocierile au eşuat, fiecare tabără – democrată şi republicană – rămânând pe propriile poziţii.
Miercuri, secretarul de Finanţe, Timothy Geithner a anunţat că plafonul legal va fi atins luni şi „imediat” vor fi luate „măsuri excepţionale” pentru evitarea unei încetări de plată a ţării. Experţii estimează că Wall Street-ul ar putea forţa mâna democraţilor lui Obama şi a republicanilor lui John Boehner. Lumea finanţelor, omniprezentă la Washington, continuă să creadă în semnarea unui acord de ridicare a plafonului datoriei publice, ştie că reuniunile privind bugetul sunt din ce în ce mai multe la ora actuală, la K Street, la Capitoliu şi între zidurile Casei Albe.
Riscul recesiunii
Actuala criză este consecinţa unei prime ocazii ratate. În august 2011, după laborioase negocieri privind ridicarea plafonului datoriei publice, Congresul şi preşedintele au ajuns la un compromis, ridicând plafonul la 16.400 miliarde dolari (dincolo de care, teoretic, ţara nu mai are dreptul să se împrumute de pe pieţe pentru a se finanţa sau pentru a rambursa creditele) şi impunând data fatidică de 31 decembrie cu ameninţarea „zidului bugetar”. Expresia acoperă o ridicare a impozitului cu 2% pentru toţi americanii, blocarea alocaţiilor de şomaj pentru două milioane de şomeri şi intrarea în vigoare a tăierilor automate de 600 miliarde dolari în domeniul cheltuielilor publice. Măsuri susceptibile să arunce ţara în recesiune. Lăsarea economiei americane să se lovească de „zidul bugetar” ar provoca în SUA, şi probabil în exterior, o nouă catastrofă pe care aleşii americani sunt decişi să o evite.
Banca centrală americană, FED, previne de câteva luni că nu va avea mijloace să împiedice, în acest caz, recăderea economiei în recesiune, în timp ce ţara nu şi-a revenit încă după cea precedentă, care a lovit din decembrie 2007 până în iunie 2009. Notând că posibilitatea unei bruşte contracţii bugetare în SUA nu este decât „un eveniment printre altele” susceptibil să se producă la scară mondială, analiştii cabinetului IHS Global Insight se tem că, dacă se materializează, „zidul bugetar” se poate combina cu deteriorarea situaţiei în Europa, cu o netă încetinire a creşterii chineze şi cu o nouă creştere a preţului petrolului din cauza tensiunilor din Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru a crea „cel mai rău scenariu”. Încă din 13 noiembrie, parlamentarii americani negociază, dar nu au reuşit să găsească un teren de înţelegere privind mijloacele de a evita acest „zid bugetar” şi în absenţa unui acord, reducerile impozitelor acordate în era Bush vor fi suprimate şi intră în acţiune tăieri automate în cheltuielile federale, în special în programele sociale şi ale apărării. În total, 600 de miliarde vor fi reduse din economie la 2 ianuarie, iar impozitele vor creşte în mod spectaculos pentru fiecare familie americană.
Impact pe pieţe
Din punct de vedere tehnic, o reducere a cheltuielilor publice şi o mană a intrărilor fiscale ar reprezenta un impuls ideal pentru asanarea deficitelor publice americane abisale şi ţinerea în frâu a unei datorii publice nesustenabilă. Numai că, în astfel de proporţii, austeritatea va fi mult prea mult penalizată pentru prima putere economică a lumii şi deci, pentru restul lumii. Ecuaţia matematică este simplă – tăierile bugetare sunt prost percepute pe pieţe şi devine dificil să creşti veniturile unei ţări fără a creşte impozitele. În centrul discuţiilor se află, între altele, adoptarea unei legi noi privind impozitarea. Cine va ridica steagul alb, Barack Obama sau John Boehner, liderul republicanilor în Camera Reprezentanţilor? Pe poziţii forte după realegerea la Casa Albă, Obama nu doreşte să cedeze în ce priveşte mărirea impozitelor celor mai bogaţi. Preşedintele doreşte creşterea impozitării familiilor care câştigă peste 250.000 dolari pe an şi este dispus să ridice acest prag la 400.000 dolari. Republicanii susţin creşterea impozitelor doar pentru veniturile de peste un milion de dolari şi sunt favorabili tăierilor bugetare.
Poziţiile sunt crispate în jurul celor mai bogaţi. Obama vrea o taxare în plus, republicanii refuză, chiar dacă o creştere ar fi doar simbolică. Mingea pare să se afle acum în tabăra democrată. John Boehner, preşedintele republican al camerei a cerut Senatului, controlat de democraţi, să acţioneze „primul”. „Camera Reprezentanţilor va accepta proiecte de legi (…) sau le va retrimite Senatului cu (propuneri) amendamente”. Cele două tabere sunt de acord pentru o politică bugetară mai bună, care poate combina disciplina contabilă şi prosperitatea economică. Sunt de acord cu totul cu excepţia „zidului bugetar”. Mai ales, nu doresc reproducerea exemplului austerităţii din Grecia, Spania sau Italia şi nu se înţeleg asupra modului de operare în principal în materie de fiscalitate.
Pentru Barack Obama şi tabăra democrată, într-un context economic mondial încă fragil, este de neconceput ca păturile medii să fie lovite de creşterea impozitelor şi nici nu vor să audă de atingerea bugetelor pentru sănătate sau de reducerea duratei asigurării penru şomaj.
Pentru adversarii lui Obama, statul federal trebuie să fie mai puţin forte şi bugetul Apărării trebuie menţinut. Republicanii refuză categoric orice creştere importantă a impozitelor iar la negocieri ar putea accepta abandonarea nişelor fiscale.
Optimism
Experţii sunt unanimi şi consideră că „zidul fiscal” nu va avea loc, pentru că nimeni nu are interes. Democraţii şi republicanii se declară dispuşi pentru un compromis, iar cel mai bun scenariu ar fi un compromis solid. Dificil de prevăzut ce formă va lua, dar cel puţin vor fi făcute eforturi bugetare cu impact economic, dar cu redresarea finanţelor publice. Iar pieţele vor aprecia că guvernul este capabil să gestioneze datoria.
În ce priveşte deficitele şi datoria, în 2013 SUA sunt contra cronometru. Orice va veni, se anunţă o înăsprire bugetară, dar rămâne de aflat amploarea. Dacă se decid reduceri drastice a cheltuielilor publice, recesiunea ameninţă primul trimestru 2013. Dacă creşterile impozitelor vor fi din nou amânate, datoria americană va continua să progreseze, însoţită de o criză de încredere şi financiară. Potrivit analiştilor, creşterea americană va fi impactată şi nu va putea atinge 3% anul viitor.
