Anchetatorii încearcă să descopere cine a comandat atacul sângeros de la Ankara (97 de morţi) şi cine sunt autorii, în timp ce în Turcia au fost decretate trei zile de doliu naţional.
Deşi atacul sângeros din 10 octombrie din Ankara nu a fost revendicat, premierul turc, Ahmet Davutoglu, consideră că posibilul autor ar putea fi una din trei mişcări susceptibile – rebelii din PKK, grupul Statul Islamic sau Partidul/Front revoluţionar de eliberare a poporului (DHKP-C), de extremă stânga. Dublul atentat sinucigaş comis la 10 octombrie la Ankara este cel mai sângeros comis vreodată pe teritoriul turc şi autorităţile suspectează în principal Statul Islamic. Pista kurdă pare incertă având în vedere că numeroşi militanţi pro-kurzi se aflau în cortegiul decimat de atentat. Media turcă şi străină arată că rămâne un suspect pe care Davutoglu nu l-a evocat, dar este credibil pentru mulţi experţi – guvernul însuşi. Selahattin Demirtaş, şeful Partidului democratic al popoarelor (DHP), vitrina politică a PKK, a acuzat sâmbătă un „stat mafia” şi „un stat a cărui mentalitate îl împinge să acţioneze ca un asasin în serie”.
Guvernul este încă discret şi nu a făcut nici un comentariu privind avansarea anchetei. Confruntat cu cel mai sângeros atentat din istoria Turciei moderne, guvernul a reacţionat acuzând victimele şi a interzis media să acopere atentatul blocând accesul la reţelele sociale, în special Facebook şi Twitter. Câteva ore după dubla explozie, o circulară semnată de vicepremierul Yalcin Ardogan a fost trimisă Consiliului superior al audiovizualului prin care se interzicea posturilor de radio şi de televiziune să relateze despre atentat. Numai că nimeni nu a ţinut cont.
Diviziuni politice acute
Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a făcut apel la unitate, dar scena politică turcă nu a fost niciodată atât de divizată. Islamo-conservatorii AKP şi stânga laică pro-kurdă sunt la cuţite. Primii pun dubla explozie din Ankara în contul PKK. Pentru ceilalţi, guvernul şi preşedintele sunt vinovaţi pentru că nu au luat măsurile de securitate necesare pentru a preveni atentatul. Dar teama cuprinde ţara şi teoriile complotului îşi fac apariţia, iar media precizează că de vină pentru această derivă sunt islamo-conservatorii, gata la orice pentru a-şi regăsi majoritatea absolută în Parlament şi folosesc în permanenţă discursuri pline de ură şi violenţă. După ce alegătorii turci au refuzat la 7 iunie să dea majoritatea parlamentară absolută Partidului Justiţiei şi Dezvoltării AKP, islamo-conservator) al preşedintelui Erdogan, Turcia s-a cufundat inexorabil în violenţă şi instabilitate. În cinci luni, ţara a basculat cu 13 ani înapoi, spre vechii săi demoni – război contra rebelilor kurzi ai PKK, sufocarea creşterii economice, persecutarea media, reapariţia „statului profund” – complicitatea între poliţie, serviciile secrete şi lumea interlopă.
