Depresia afectează 20% din persoanele de peste 65 de ani, dar de cele mai multe ori este ignorată şi nediagnosticată. Psihologii avertizează însă că depresia nu este o stare normală a procesului de îmbătrânire şi poate avea consecinţe grave la vârstnici, în lipsa unui tratament adecvat.
Bătrâneţea este deseori însoţită de boli cronice, dintre care cele mai frecvente sunt hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, diabetul şi accidentele vasculare. Aceste boli cauzează, de obicei, scăderea capacităţii obişnuite de funcţionare, ceea ce poate fi factorul declanşator al unei depresii la vârstnici.
„Depresia la seniori se manifestă prin lipsa accentuată de chef de viaţă, prin sentimentul de boală, inutilitate şi vinovăţie cu privire la starea în care se află, prin lipsa de interacţiune socială şi de interes pentru activităţile zilnice, prin incapacitatea de a depăşi acestă etapă şi lipsa de speranţă”, explică dr. Anca Talaşman, medic primar psihiatrie.
Un cerc vicios de simptome
Oboseala fizică şi psihică îi obligă pe mulţi vârstnici să-şi petreacă aproape toată ziua în pat, ceea ce, în timp, determină apariţia tulburărilor de somn şi a stărilor de nervozitate. Ei au dificultăţi de adormire sau se trezesc de foarte multe ori în timpul nopţii şi nu reuşesc să adoarmă decât după foarte mult timp sau spre dimineaţă. Acest lucru determină diminuarea capacităţii de concentrare, amplificarea stărilor de iritabilitate şi suspiciozitate şi lipsa poftei de mâncare. Tulburările de alimentaţie, prezente şi ele în timpul depresiei, pot duce la pierderi în greutate ce pun în pericol viaţa seniorilor. Mai mult, ele sperie pacienţii, deoarece aceştia încep să bănuiască că suferă de o altă boală gravă care nu a fost descoperită la analizele de rutină.
În pofida tuturor semnelor, vârstnicii neagă existenţa unei probleme emoţionale şi refuză ajutorul din partea familiei, ceea ce întârzie vizita la medicul psiholog sau psihiatru şi implicit tratamentul antidrepresiv.
„O mare parte a pacienţilor vârstnici cu depresie sau familiile acestora se adresează medicului fie datorită deteriorării fizice, fie tulburărilor de concentrare pe care aceştia le confundă cu tulburările de memorie şi pe care le suspicionează a fi existenţa sau debutul unei demenţe”, spune psihiatrul Anca Talaşman.
Risc mare de suicid
Tratamentul antidepresiv cât mai precoce are toate şansele să readucă pacientul la starea anterioară şi la plăcerea de a-şi trăi viaţa chiar şi la vârsta a treia. Acesta este adaptat problemelor specifice vârstei înaintate şi ţine cont de interacţiunea cu celelalte afecţiuni cronice, inevitabile trecerii vremii.
„Pacientul depresiv care prezintă şi alte patologii asociate este un pacient fragil, datorită resurselor biologice scăzute şi, de asemenea, este un pacient non compliant datorită multitudinii de medicamente care îi sunt prescrise. O atenţie deosebită trebuie acordată interacţiunii dintre medicamente întrucât vârstnicii, majoritatea cu multiple afecţiuni cronice, sunt suprasaturaţi de schemele terapeutice care le sunt administrate”, avertizează psihiatrul.
Complianţa la tratament a unui pacient depresiv este determinată nu numai de eficacitatea antidepresivelor, ci şi de tolerabilitatea pacientului. De pildă, persoanele vârstnice cu afecţiuni cardiovasculare (90% din depresivii de peste 60 de ani au asociată hipertensiune arterială) sunt pacienţi fragili care trebuie să beneficieze de un antidepresiv ce nu interacţionează cu celelalte medicamente şi nu dă efecte adverse. De aceea, medicul specialist este singurul care poate prescrie un tratament adecvat şi eficient în cazul depresiei.
Vizita la medic este obligatorie, mai ales că depresia vârstnicilor, pe lângă simptomele fizice şi psihice, prezintă şi un mare risc de suicid atunci când nu este tratată la timp.
În România, există o platformă complexă online, intitulată www.depresiv.ro, care oferă sprijin şi informare pentru persoanele care s-au confruntat de-a lungul vieţii cu o tulburare de dispoziţie sau au în familie rude care trec prin astfel de episoade.
