În perioada 8-10 iunie 2011, liderii lumii se vor întâlni în New York la Reuniunea la Nivel Înalt a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind SIDA.
Întâlnirea Şefilor de State şi a altor lideri de guvern, a comunităţii ştiinţifice, a societăţii civile şi a sectorului privat oferă o ocazie unică de re-examinare a progreselor înregistrate, de a împărtăşi din lecţiile învăţate şi de a stabili cursul viitor al reacţiei globale în faţa SIDA.
Reuniunea are loc într-un moment de confluenţă din istoria epidemiei: cu treizeci de ani în urmă, în iunie 1981, oamenii de ştiinţă din Statele Unite au identificat primul caz de prăbuşire a sistemului imunitar la om, boală ce a fost denumită ulterior SIDA. În urmă cu zece ani, în cursul Sesiunii Speciale pe SIDA a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, liderii lumii au declarat că SIDA este o „urgenţă globală” şi au solicitat „o reacţie urgentă, coordonată şi susţinută” în faţa acestei epidemii.
Acum, după trei decenii de epidemie, care sunt rezultatele acestui răspuns faţă de SIDA? Conform unui raport recent al Secretarului General al ONU, la finalul anului 2010, mai mult de şase milioane de persoane aveau acces la tratament antiretroviral în ţările cu venit scăzut şi mediu -în creştere de la doar 400 000 în 2003.
În ultimul deceniu, numărul de persoane infectate recent cu HIV a scăzut cu aproape 20%. Şi, pentru prima oară în 2009, datorită asigurării accesului la tratament, mai mult de 50% dintre femeile seropozitive au dat naştere unor copii neinfectaţi.
Până în prezent, România a gestionat bine epidemia. În ciuda faptului că România are un număr mare de persoane afectate de HIV/SIDA – peste 16 000 cazuri înregistrate de la începutul epidemiei, situaţia a rămas stabilă din 2004 din punctul de vedere al noii incidenţe.
Datorită iniţierii timpurii a programelor de prevenire SIDA având drept ţintă grupurile vulnerabile şi conduse de organizaţiile societăţii civile, rata HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile rămâne la 1%.
România, care s-a confruntat cu o epidemie dramatică a infectării cu HIV în rândul copiilor în 1989, a demonstrat cum guvernele, companiile de medicamente şi agenţiile internaţionale pot ţine SIDA sub control prin asigurarea şi furnizarea tratamentului antiretroviral necesar.
România a fost prima ţară din Europa de Est şi una dintre puţinele din lume, capabile să ofere tratament tuturor persoanelor seropozitive.
Cu toate acestea, rezultatele sunt fragile în România, la fel ca şi oriunde altundeva în lume. Eforturi semnificative sunt necesare pentru a scoate HIV/SIDA din starea de izolare.
Încă mai sunt multe de făcut pentru a progresa la nivelul îndeplinirii obiectivelor mai generale privind sănătatea şi dezvoltarea prin intermediul integrării serviciilor HIV în cadrul serviciilor de sănătate generală, inclusiv tratamentul tuberculozei, precum şi în cadrul serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă.
Resursele globale alocate programelor de prevenire şi tratament HIV/SIDA au stagnat, iar în prezent, România nu mai este eligibilă pentru fonduri nerambursabile internaţionale.
Ţara trebuie să facă tot posibilul să îşi susţină succesele şi să prevină infectarea cu HIV în rândul grupurilor vulnerabile; să protejeze persoanele infectate cu HIV şi să crească nivelul calităţii vieţii lor şi să ia măsurile necesare pentru ca mamele să nu mai transmită infecţia copiilor lor.
