Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, face precizări despre ortodoxie și magie și punctează că nu pot fi alese amândouă, ci doar una dintre ele.
Statistic vorbind, românii sunt interesați să horoscop, astrologie, magie, însă aceste lucruri nu funcționează în același timp cu credința în Dumnezeu și de aceea, Bănescu vine cu explicații.
Redăm mai jos, postarea lui Vasile Bănescu.
“Ortodoxie (credință dreaptă) vs „clarviziune” magică
Ortodoxia și magia sunt ca natura și vidul. Prima coincide cu firea omului, ultimul stârnește oroare.
Ortodoxia este opusul perfect al magiei. Ea este Calea, nu scurtătura, Tradiția, nu apucătura, Adevărul, nu minciuna.
Ortodoxia creștină e rodul Revelației dumnezeiești care onorează rațiunea omenească prin alegerea ei ca destinatar privilegiat. Unul capabil să o primească și înțeleagă.
Magia, rodul caricatural al unui pact faustic, încearcă să fenteze rațiunea, să trucheze realitatea, să epateze, să ia ochii. Mai ales „ochii de văzut” dăruiți de credința în cele nevăzute, însă intens reale.
Ortodoxia, spre deosebire de cei ce o compromit, prețuiește cunoașterea, valorizează realitatea descifrabilă rațional și metarealitatea accesibilă suprarațional, iubește deopotrivă Scriptura și cultura, învață temeinic gramatica Duhului, dar și pe a Verbului. Inclusiv sintaxa frazei care trebuie totuși dusă corect la capăt.
Ortodoxia nu uită așadar că e miezul unei religii a Cărții din care au crescut ca un frunziș marile cărți ale lumii civilizate de creștinism. Nu cele de tarot, desigur.
De aceea, Ortodoxia e lină ca adierea ce străbate frunzișul textelor sacre, e senină ca cerul de unde ele își sorb lumina, e adânc înțelegătoare și firesc surâzătoare.
Nu hirsută, nu limbută, nu încruntată și agramată.
Semnele autenticității Ortodoxiei nu sunt ostentativ afișate, răsfirate și fluturate, nu se ascund în falduri și mantii bogate.
Ele însă trezesc, deschid ochii inimii cu care vezi până departe și țin, deopotrivă, îngeri și oameni aproape. Născând comuniunea în jurul cuminecării, posibile doar prin împăcare cu tine și cu alții.
Firește, gradul de înțelegere a Revelației, gradul de încreștinare a fiecăruia dintre cei ce se situează în comunitatea Bisericii, nu arogant deasupra ei, nu razna la ea, este direct proporțional cu cel al strunirii sinelui trufaș și trupului nărăvaș, al diminuării ignoranței, al înfrângerii cupidității, al stingerii poftei de putere și avere adunată pe pământ, unde, cum înalt se predică, citându-se Evanghelia, „molia şi rugina o strică şi hoții o fură”.
De ce ai face contrariul ca ortodox creștin?
Toate aceste semne de autenticitate sunt ale inteligenței și bunului-simț duhovnicești, ale curăției inimii, ale rafinării minții și ale înțelepțirii, toate sunt simultan opusul sfidării, al nonsensului, al prostiei și lăcomiei suicidare, al năruirii în ridicola mândrie.
În centrul mistic al Ortodoxiei (invocat frecvent de pe solee) stă despătimirea, smerenia, căința, cultivarea minții, rafinarea spiritului și a dialogului mântuitor cu celălalt, ortodox sau nu. Cu aproapele nostru, oricât de departe (confesional) ni s-ar părea că este. Privit cu ochii lui Hristos, cel aparent îndepărtat va fi văzut mai clar și nu despuiat de har. Acesta e dăruit din belșug omului bun, curat și generos ce se apropie de Hristos.
Ortodoxia recunoaște și mărturisește adevărul inclus constant în realitatea creată (Dumnezeu e omniprezent), adecvându-se inteligent la aceasta, nu certându-se cu ea.
Magia mimează adevărul, destramă viclean realitatea prin truc și ne minte în față cu aerul obraznic al impostorului nedemascat încă.
Stăpânul ceresc nu e însă Godot. El chiar vine în ziua când nu te aștepți și în ceasul pe care nu-l cunoști.
Nu e greu, în mod normal, să alegem între cele două căi. Doar una e înfundată, doar una coincide cu Hristos.”
