Sunt încă milioane de oameni care trăiesc chiar și în 2020 în condiții de Ev Mediu, fără acces la resurse pe care majoritatea dintre noi le considerăm banale.
Fără apă curentă, canalizare și trimiși lângă gropile de gunoi, condițiile în care locuiesc unele comunități rome din Europa Centrală și de Est nu sunt doar o problemă socială, ci și una de sănătate publică, mai ales în vremuri de pandemie.
Oricât ar părea de ușor de criticat în ideea că „numai la noi se întâmplă”, România nu este singura țară europeană în care romii sunt condamnați la sărăcie și excluziune socială, apărând chiar un fenomen pe care cercetătorii îl numesc „rasismul de mediu”. Situația este, de asemenea, dramatică în Slovacia, Ungaria, Bulgaria și Macedonia de Nord, după cum arată un raport al European Environmental Bureau (EBB). Acest raport este produs în urma cercetării din teren desfășurate în unele comunități de romi marginalizate din câteva țări din Europa, printre care și România. Toate comunitățile cuprinse în cercetare sunt afectate de rasimul de mediu.
Unul dintre cercetătorii din cadrul proiectului, Ciprian Nodiș a documentat pe teren situația de la Pata Rât (Cluj), din Turda, din Miercurea Ciuc și din Hetea (Brașov). „Toate comunitățile cuprinse în cercetare sunt afectate de rasimul de mediu – un fenomen care apare atunci când membrii unei comunități (în special comunități etnice, unde nivelul de educație este scăzut și posibilitățile financiare reduse) sunt evacuați și apoi relocați de către autoritățile locale în zone afectate de poluare (rampe de gunoi, zone industriale, stații de epurare, etc.), iar pe lângă asta în acele zone există o limită de acces la infrastructură și utilități sau acestea pot chiar să lipsească de tot”, a explicat Nodiș pentru România liberă.
Foto: Slovak Academy of Science
Raportul arată că povara mediului nu este distribuită în mod egal, iar etnia și clasa socială sunt factori decisivi atunci când se analizează cât de expuse sunt anumite categorii la aceste riscuri. Rasismul de mediu este structural și interconectat cu alte dimensiuni ale discriminării și excluziunii motivate rasial, susțin cercetătorii.
Între 10 și 12 milioane de romi trăiesc în Europa, dintre care aproximativ 6 milioane se află în UE, formând cea mai mare minoritate etnică din regiune. Comunitățile de romi au cunoscut în mod istoric excluziunea socială, economică, politică și culturală, segregarea spațială și discriminarea, dar și violența motivată rasial, cum ar fi discursurile și crimele motivate de ură, evacuările forțate, asimilarea culturală, sterilizarea forțată și genocidul. Excluderea și discriminarea de lungă durată au dus la răspândirea sărăciei pe scară largă, șomajul, lipsa educației, sănătatea precară, ghetoizarea și expunerea la poverile de mediu – toate acestea persistând în multe state membre ale Uniunii Europene, precum și în țările candidate și potențial candidate. Antițigănismul apare sistematic în întreaga regiune, de la țările mai sărace la cele mai prospere și se manifestă în mod regulat prin multiple forme de discriminare, după cum arată cercetarea EBB.
România
În România, trăiesc aproximativ 1,85 milioane de romi, adică mai mult de 8% din populația țării. Potrivit Amnesty International, lipsa de voință politică și de acțiune a dus la segregarea pe scară largă a comunităților de romi. Informațiile Centrului European pentru Drepturile Romilor (European Roma Rights Centre – ERRC) arată că „romii locuiesc frecvent în locuri izolate […] și se confruntă cu dificultăți de acces la alternative locuințe, inclusiv locuințe sociale. Cercetările au arătat că aproximativ jumătate dintre romii români trăiesc aproape de deșeuri. Statisticile privind sănătatea estimează o diferență de 10 ani în speranța de viață între romi (64 de ani) și persoane aparținând altor etnii (74 ani), precum și o vulnerabilitate de zece ori mai mare la tuberculoză. Un raport recent al Comisiei împotriva rasismului și intoleranței din cadrul Consiliului Europei a constatat că discursul de ură în discursul public și pe internet a devenit o problemă larg răspândită, vizând în principal romii, minoritatea maghiară, persoanele LGBT și comunitatea evreiască. Atacurile violente apar frecvent. Raportul ECRI subliniază, de asemenea, cazurile de discriminare rasială și profiluri rasiale împotriva romilor fără nicio încercare de investigare a acestor cazuri de către organisme independente.
Dallas-ul din Pata Rât
Despre situația de la Pata Rât, din Cluj, s-a mai scris și s-a mai vorbit, însă încercările autorităților de a schimba cu adevărat cursul lucrurilor în această comunitate au fost modeste.
Pata Rât este cel mai mare ghetou dintr-o zonă unde se depozitează deșeuri din Europa. Aici trăiesc între 1.500 și 2.000 de persoane, majoritatea romi, în patru așezări informale diferite plasate în jurul depozitului care se află la numai 6 kilometri distanță de centrul orașului. Dallas, Garbage Dump, strada Cantonului și Colina Verde sunt numele sugestive ale celor patru așezări în care romii locuiesc în adăposturi improvizate, realizate cu materiale pe care le pot găsi la depozitul de deșeuri, cum ar fi cartonul, plasticul sau lemnul putred. Majoritatea oamenilor din Pata Rât trăiesc în sărăcie extremă și multe locuințe nu au acces la utilități. Nici măcar electricitate.
După instaurarea stării de urgență legată de pandemia de COVID-19, autoritățile din Cluj-Napoca au decis să ia măsuri pentru păstrarea unor oarecare norme de igienă. Primăria a amplasat la sfârșitul lunii martie mai multe containerele tip toaletă și duș pentru locuitorii din Pata Rât, măsura având rolul de a-i ajuta să se spele astfel încât să prevină infecția cu Covid. Containerele erau racordate la rețeaua de apă și canalizare și aveau wc-uri, dușuri, chiuvete și erau dotate cu boilere și conectoare de încălzire.
Totuși, amplasarea de astfel de stații nu este mereu o soluție de succes și ea nu poate rezolva decât o problemă punctuală a comunității pe termen scurt. „Nu ajută foarte mult, dar este un pas foarte mic înainte. Mai sunt și alte localități din țară unde s-au încercat intervenții cu fonduri europene sau norvegiene, dar nu au fost întotdeauna un succes. Oamenii au o oarecare reținere să meargă să facă duș într-un loc public. Nu este întotdeauna cea mai bună soluție,” susține Ciprian Nodiș.
În timp ce autoritățile avansează cu greu, scurgerile din gropile de gunoi poluează solul și apele subterane. Locuitorii suferă adesea de infecții ale urechii, ochilor și pielii, astm sau bronșită, hipertensiune arterială, probleme cu inima și stomacul datorate substanțelor care se scurg și fumului nociv atunci când sunt arse deșeurile. Oportunitățile de muncă sunt limitate pentru oamenii de aici, iar copiii ajung la școală cu greu.
De altfel, în 2017, Curtea Europeană de Justiție a condamnat România pentru eșecul său de a închide și reabilita 68 de depozite de deșeuri ilegale, inclusiv la Pata Rât, mai ales pentru că României i s-au alocat fonduri din Fondul european de dezvoltare regională al UE pentru realizarea unui nou sistem de eliminare a gunoiului.
Slovacia
Situația romilor din alte țări europene este și ea dramatică. Raportat la o populație mai mică, Slovacia are același procent de romi ca și România – 8% din populația totală a țării, adică 440.000. Majoritatea lor trăiesc în regiunile Prešov, Košice și Banská Bystrica. Atlasul romilor dezvăluie că mai puțin de jumătate dintre romii slovaci sunt integrați în comunități, în timp ce peste 95.000 locuiesc la periferia municipalităților, 74.000 în așezări segregate și aproximativ 46.000 în ghetouri pe teritoriul orașelor sau satelor. În 2012, cercetările au identificat 218 așezări izolate. Chiar dacă s-au făcut progrese în ultimii ani, doar 61% dintre cei care trăiesc în cele mai mari 100 de comunități de romi au acces la apă potabilă în casele lor. Atlasul arată că 149 de așezări de romi sunt în totalitate segregate de populația majoritară. Aceste așezările informale sunt situate la periferie sau în afara limitelor municipalităților și orașelor și nu sunt racordate la sistemul public de alimentare cu apă. Biroul regional de sănătate publică din 2008 a raportat că speranța de viață a romilor este cu 10-15 ani mai mică decât cea a populației de altă etnie.
Foto: Slovak Academy of Science
Ungaria
Potrivit unui sondaj realizat de Universitatea din Debrecen, numărul romilor maghiari este estimat la aproximativ 876.000, aproape de 9% din totalul populației. Populația romă maghiară este diversă, cu diferite grupuri lingvistice care se autoidentifică ca maghiari, romi, Béas (băieși sau rudari) sau altele. Potrivit unui studiu din 2003, 72% din familiile de romi trăiau separat de populația majoritară: 42% la periferia orașului, 8% în așezări separate în afara sau departe de orașe și 22% în ghetouri din interiorul orașului. Multe comunități de romi trăiesc în regiunile de est și nord-est ale țării. Un alt studiu a identificat 758 de așezări segregate. În plus, bărbății romi au o speranță de viață cu 10 ani mai mică decât a celor de alte etnii, în timp ce în cazul femeilor aceasta este cu 18 ani mai mică.
Bulgaria
Estimările Consiliului Europei arată că 750.000 de romi trăiesc în Bulgaria, aproximativ 10% din populația totală a țării. Potrivit Minority Rights Group International, mai mult de jumătate din populația de romi, trăiește în cartiere-ghetouri de la periferia orașelor, iar majoritatea celorlalți trăiesc în sate izolate de pe întreg teritoriul țării. Numai o mică parte a lor trăiesc integrați cu alte segmente ale populației. Amnesty International a constatat că peste 70% dintre cei care trăiesc în urban se află în zone segregate. Aproximativ 33% dintre romii bulgari, comparativ cu 5% dintre ne-romi, trăiesc în sărăcie absolută. Potrivit altor cercetări, 89% dintre romii bulgari nu au acces direct la apă potabilă. Studiile privind accesul la serviciile de sănătate arată că romii de multe ori nu au asigurări de sănătate (45-48% sunt asigurați, comparativ cu 85% din general populație). Aceste date sunt legate de șomajul pe scară largă în rândul romilor și de dificultatea pe care o au în plata acestora contribuții. În plus, romii trăiesc de obicei mai departe de unitățile de sănătate publică decât populația generală. Și în Bulgaria speranța de viață a acestora este mai mică. În medie, romii sunt predispuși să trăiască cu 10 ani mai puțin decât populația majoritară, chestiune legată în mod direct de condițiile de viață precare, stării generale de sănătate precare și regimului alimentar sărac, precum și unui risc mai mare de contractarea bolilor netransmisibile.
Macedonia de Nord
Conform estimărilor Consiliului Europei, numărul romilor din Macedonia de Nord este de aproximativ 197.000, ceea ce reprezintă aproximativ 9,6% din populația totală a țării. Majoritatea lor aparțin, de asemenea, unei minorități religioase care practică islamul. Populația romă este dispersată în întreaga țară, cu o concentrare mare în municipiul Šuto Orizari din Skopje. Zona este considerată un ghetou fără o bază de muncă semnificativă sau venituri fiscale. Cercetările au acoperit mai multe cazuri în care romii au fost evacuați forțat pentru a trăi în apropierea unor situri industriale puternic poluate. Excluziunea socială este larg răspândită și include de la discriminarea de către oficiali atunci când este vorba de obținerea documentelor și până la abuzurile poliției.
Recomandări
Studiul publicat de EBB include și o serie de recomandări generale, precum integrarea justiției de mediu în toate politicile pentru incluziunea romilor sau combaterea antițigănismului în toate formele sale printr-o legislație potrivită.
Cercetarea a avut loc înainte ca starea de urgență declanșată de pandemia de COVID-19 să se declanșeze. Noile resticții nu au făcut decât să exacerbeze unele probleme existente, iar imposibilitatea de a circula liber a creat probleme și mai grave comunităților lovite de sărăcia extremă, zilierilor și oamenilor care trăiesc la marginea gropilor de gunoi.
