„Este aprilie şi marea sărbătoare a Paştelui este din nou motivul să fim împreună cu cei dragi. Aşadar, această perioadă este specială, mai ales prin încărcătura ei emoţională, religioasă, însă şi din punct de vedere alimentar, bucătăria românească oferă o serie de preparate tradiţionale, care se găsesc pe masa noastră în aceste zile. Bucuria acestor zile este mare şi la noi, la români, acest lucru înseamnă: mese multe şi copioase, porţii mari şi gazde care nu se pot refuza. În general, după Sărbători, ‘câştigul’ ponderal este de 1-3 kg. Preparatele tradiţionale sunt foarte diverse ca şi compoziţie nutriţională, astfel că produsele alimentare bazate pe proteine animale abundă: ouă, drob, borşuri de carne, fripturi, alături de cele bogate în glucide: cozonac, pască, mămăliguţă, alcool, etc”, a declarat, pentru Agerpres, dr. Lygia Alexandrescu, preşedinte al Societăţii Române de Educaţie Nutriţională.
Ea subliniază că tradiţionalele meniuri preparate cu ocazia sărbătorilor de Paşte vor conţine mai ales carne de miel şi ouă.
„În ultimii ani, carnea de miel a fost înlocuită cu carne de ied şi mai nou există tendinţa de a consuma preparate tradiţionale de Paşte din carne de iepure. Din punct de vedere nutriţional, există o serie de asemănări şi deosebiri ale acestor trei tipuri de carne. Toate aceste variante provin de la animale tinere şi, în ciuda aparenţelor, sunt greu de digerat, mai ales după o perioadă de şapte săptămâni de post. Toate aceste tipuri de carne sunt foarte perisabile şi o posibilă toxiinfecţie alimentară poate avea forme de manifestare severe”, mai spune Lygia Alexandrescu.
Ea atrage atenţia că, pentru a evita riscul îmbolnăvirii, carnea de miel ied sau iepure trebuie procurată numai din măcelarii, magazine special amenajate în pieţe sau direct din gospodarii şi depozitate imediat la temperaturi de 0-5 grade Celsius.
„La cumpărare, carnea trebuie să aibă o culoare roz deschis, o textură elastică, fermă, mirosul să fie plăcut, proaspăt, grăsimea să aibă culoarea albă, nu galbenă, lipicioasă. Din punct de vedere organoleptic şi al compoziţiei, carnea de miel este fragedă, are gust plăcut, miros specific. Este o sursă de proteine de foarte bună calitate, este bogată în fier, necesar pentru combaterea anemiei, în potasiu şi calciu, în zinc, mineral cu rol important în echilibrul sistemului imunitar, furnizează o cantitate importantă de vitamina B12, B3 şi acid linoleic conjugat, un acid gras polinesaturat important în metabolizarea grăsimilor. Şi carnea de ied este delicioasă, însă gustul şi aroma nu sunt puternice. Carnea de ied are un conţinut de proteine similar cu cel întâlnit în carnea de miel, este bogată în minerale (fier, fosfor, potasiu, zinc, seleniu) şi vitamine (B2, B12 şi colină), însă furnizează mai puţin colesterol faţă de carnea de miel şi ied şi este uşor mai slabă caloric”, explică nutriţionistul.
Potrivit Lygiei Alexandrescu, un alt avantaj al consumului de carne de iepure îl constituie aportul scăzut de oxipurine, fiind recomandată persoanelor care suferă de hiperuricemie.
„Carnea de iepure are un gust uşor dulce, asemănător cu al cărnii de pasăre şi aduce un aport moderat de calorii – 197 kcal la 100 de grame de carne, fiind o sursă bogată de proteine cu valoarea biologică înaltă şi un raport bun între acizii graşi esenţiali Omega 3 şi Omega 6”, precizează aceasta.
Despre gătirea cărnii de miel, ied sau iepure, nutriţionistul spune că aceasta se va face la cuptor şi carnea se va marina anterior cu plante aromate şi mirodenii tradiţionale în bucătăria românească: cimbru uscat, ceapă verde, usturoi verde, dafin, piper negru, rozmarin, busuioc, la care se poate adăuga vin alb. Pregătirea cărnii la grătar se va face la foc mic, fără expunere la flacăra directă şi numai după îndepărtarea stratului de grăsime de pe carne, însă afumarea cărnii va fi evitată, produsele afumate fiind bogate în hidrocarburi policiclice aromatice (benzopirenul), nitrozamine, substanţe cu un potenţial cancerigen extreme de ridicat.
Preşedintele Societăţii Române de Educaţie Nutriţională susţine că, mai ales dacă s-a ţinut post, pentru a nu ne trezi cu starea de sănătate alterată, trebuie să încercăm să controlăm cât mai mult ce consumăm şi mai ales în ce combinaţii.
„Este important să eşalonăm meniul de Paşte pe mese distanţate în timp la cel puţin o oră şi astfel riscul indigestiei va fi diminuat. Salată verde, spanacul, castravetele, ridichile, rucolă sunt verdeţurile care trebuie să însoţească mesele bogate în carne şi ouă. Esenţială este şi mărimea porţiei de alimente consumate – trebuie să se urmărească aromele şi calitatea alimentelor şi nu obţinerea unui stomac plin. Se vor evita alimentele grase şi prăjite, precum şi a sosurilor grele (chiar şi în salate) şi se vor limita alimentele care favorizează indigestia: sucurile de fructe, condimentele în exces şi, în general, alimentele acide”, detaliază Lygia Alexandrescu.
Ea mai menţionează că apa trebuie consumată pe tot parcursul mesei în cantităţi mici şi dese, pentru a menţine sistemul digestiv activ şi pentru a evita deshidratarea (care încetineşte metabolismul).
„Consumul de alcool necesită o atenţie sporită întrucât acesta creează o serie de probleme: creşte presiunea arterială a sângelui, creşte cantitatea de enzime hepatice necesare descompunerii acestuia, creşte activitatea sistemului nervos central şi favorizează apariţia tulburărilor gastro-intestinale. Vinul roşu este băutura sezonului şi trebuie consumat cât mai natural, fără aditivi (pentru a evita migrenele) şi de asemenea nu trebuie uitat că beneficiile sale scad cu creşterea cantităţii consumate. Deşerturile tradiţionale: cozonacul şi pasca se vor consuma fie dimineaţa, fie la cel puţin două ore după masă, ca o gustare independentă şi nu imediat după masă copioasă de Paşte. Mişcarea uşoară, o plimbarea de o jumătate de oră după masa ar putea ajuta mult digestia şi instalarea stării de bine”, afirmă nutriţionistul
