Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Nea Encică și-a petrecut cea mai mare parte a vieții departe de familie, în centru

După 20 de ani. Viața într-un centru de reabilitare neuropsihiatrică

A fost internat, în anul 2000, în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică din Techirghiol, care i-a devenit casă.

Share

Cristian Hagi 0 comentarii

Actualizat: 27.02.2019 - 16:50

Are atelier la etajul 1 al Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică (CRRN) din Techirghiol, Constanța. O încăpere mică, luminată de un bec, în care încape aproape toată povestea lui nea Encică – așa îi spun cei din centru. Trebăluiește toată ziua în această încăpere, face de toate, de la cizmărie la mici reparații.

 

Internat de familie

A juns la CRRN Techirghiol pentru că manifesta un comportament agresiv față de părinți. Era un pericol pentru ei, dar și pentru el însuși. În 1998, familia a solicitat internarea lui într-un cămin-spital, așa se numeau atunci. La Techirghiol a ajuns în anul 2000. Dragostea de părinte nu se stinge în niciun fel de condiții, probabil, și așa a fost și în cazul lui. Mama și tatăl său au depus o cerere de externare crezând, probabil, că fiul lor s-a reabilitat. N-a fost așa, au fost nevoiți să îl aducă în fostul cămin-spital la scurt timp.

 

O dragoste și o fiică

Când vine vorba despre povestea vieții sale și familie, se vede că nu prea se simte în largul lui să discute prea multe. Nea Encică a fost căsătorit, are și un copil. O fată care are acum 26 de ani, dar despre care nu mai știe nimic. A văzut-o ultima oară când era de-o șchioapă. „Fosta mea soție este moldoveancă, de la Piatra Neamț. Eu lucram în camera de comandă, ea era laborantă. La Lovinești. A fost dragoste la prima vedere. Prin 1985 am cunoscut-o. Apoi m-am întors cu ea la Medgidia, la actualul Lafarge, unde am și lucrat. Dar ea n-a rezistat din cauza dorului de ai ei, așa că m-am măritat eu, la Piatra Neamț“, spune, râzând, nea Encică.

 

Tatăl nu l-a uitat niciodată

Tatăl său nu l-a uitat niciodată. Dragostea de părinte nu moare niciodată. Are 97 de ani și este grav bolnav, dar nimic nu-l împiedică să vină să-și vadă fiul. Mama s-a stins. „Tata are un început de sfârșit. Toți sfârșim într-un fel sau altul“, spune nea Encică. Mai ține legătura cu cei 3 frați, însă mai mult la telefon și asta se întâmplă destul de rar. S-a născut în Medgidia, în penultima lună a anului 1958. Mai are frați, dar cel mai mult se laudă cu fratele său geamăn, mai mare decât el cu 5 minute. Ține mult la el cu toate că spune că, în copilărie, era cam leneș și toate treburile casei cădeau pe umerii lui.

„Toți frații mei fugeau de muncă, mai ales geamănul, dar eu nu. O ajutam pe mama. Făceam orice. În clasele mici, coseam mai bine decât fetele. Asta cu munca și priceperea la orice cred că sunt talente native. De ziua noastră (n.r. - a lui și a fratelui geamăn), am așteptat să sune el primul. Așa era normal, că el e mai mare decât mine. Și am stat, și am stat, apoi am pus eu mâna pe telefon și l-am sunat. Nu l-am mai văzut de 6 luni. Bine, a fost și bolnav; s-a operat de inimă. Eu îi caut pe toți. Sunt sufletul meu“, povestește nea Encică.

 

Atelierul e tot ce are

Despre atelierul lui spune că este tot ceea ce are. „Nu știu cum, mi s-au furat odată sculele. Am râs. M-am bucurat. M-am bucurat pentru că nu mi se poate fura talentul, meseria pe care am învățat-o. Aici lucrez de 18 ani. Și sunt bucuros că Direcția mi-a oferit camera asta să-mi fac atelierul. Totul este la comun aici. Toți avem câte o boală, dar și câte o responsabilitate. Suntem într-o întreprindere de stat, nu? Eu sunt urmașul lui Ceaușescu. Dar știi de ce? Pentru că și el a fost cizmar“, râde nea Encică.


Pe urmele lui Mr. Bean

Glumele lui nea Encică i-au adus și roluri, pe scenă, la spectacolele organizate de DGASPC Constanța. Cel mai bine interpretat a fost rolul lui Mr. Bean – „Mr. Bean își face un sandwich“. „Eu sunt și dansator de dansuri populare. Pentru rolul ăsta, Mr. Bean, m-am pregătit o lună, dar mi-am adus și aportul personal. Eu fac de toate. Eu, de fapt, nu am un conflict cu ceilalți. Am un conflict cu mine în-
sumi“, a spus nea Encică.

 

DESCRIERE

Omul bun la toate

„Nea Encică, așa cum îl știe toată lumea, este omul bun la toate! Este foarte priceput și migălos – repară orice, începând de la pantofi și până la electronice și electrocasnice. Nu se lasă până ce obiectele care îi intră pe mână nu sunt în perfectă stare de funcționare. Îi place extrem de mult ceea ce face, îi place să știe că este de folos, că nu își irosește viața. Nu are program la atelier. Spune că stă până când dorește. Nea Encică este o poveste întreagă, iar o discuție cu el îți oferă energie și veselie cât pentru toată ziua. Vorbește în rime, este inginer automatizări industriale, electrician, tâmplar, cizmar și orice mai este nevoie!”, spun reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța.

Comentarii

loading...