Copiii nu sunt singurii care se dezvoltă. Și părinții evoluează în linie cu ei.
Surpriza cea mai mare ce apare din partea unui copil conține elemente cognitive superioare și evident surprinzătoare pentru un părinte. Exemplu concret, Theo (7 ani) către tatăl său: ”nu mai cheltui bani pentru mine, te rog însă cheltuie timp pentru noi”.
Este abordarea total diferită și uluitoare ca impact, față de tot ce a auzit părintele de la fiul său? Da! Conștientizează adultul că această formulă de atragere a atenției a apărut datorită faptului că nu a stat îndeajuns de mult alături de familie? Parțial.
Mai avem un exemplu emoționant. Cu 2 zile înainte de Crăciun, Tatăl își întreabă fiul „Dragul tatei, te-ai hotărât ce cadou îi cerem lui Moș Crăciun?” și copilul deloc surprins, mușcând cu putere dintr-o mandarină zemoasă spune „cel mai grozav cadou pe care mi-l poate face Moșul este să te facă pe tine să o iubești pe mama la fel de tare ca atunci când m-am născut”.
Copiii percep tensiunile dintre adulți și sunt afectați total. Dorințele lor se îndreaptă către tematici mature de tipul „regăsirea armoniei în familie”. Iar acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă părinții erau pe un drum bun.
Ce știm cu exactitate despre tinerii adulți și copiii anilor 2000, 2005, 2010? Că sunt imprevizibili. Adevărat. De ce? Datorită accesului liber la informației. Și din acel moment adulții reușesc cumva să nu se mai înțeleagă cu ei. Lumea amintirilor din copilarie știută de adulții de 40, 50 și 60 de ani a suferit transformări fundamendale.
Majoritatea acțiunilor si a evenimentelor se întâmplă online. Adulților le sunt necesare luni de zile de procesare a noii realități. Copiilor doar ore.
Miracolul însă se păstrează. În pofida activării spațiului online, în interiorul Universului Copilariei, noi ca părinții nu știm cu exactitate cum se vor schimba sau ce vor deveni copiii noștri.
Care este în mintea unui adult evoluat, răsplata pentru un copil? Dragostea. Când greșește adultul? Când are impresia că dragostea nu este meritată. Să ai impresia că un copil nu merită dragostea ta, ține de patologic.
În urmă cu 5 ani am început să lucrez la Decalogul părinților. 10 reguli clare ce îți permit ca tutore să respecți Binele Superior al Copilului. Iar astăzi cu ajutorul celui mai important ziar din România aduc aceste direcții psiho-emoționale în casa și în sufletul tău.
Pornim în acest drum al înțelegerii de la următoarea idee clară:
1.Copilul reprezintă un organism viu, aflat într-un continuu update genetic. Ceea ce preia de la părinți și bunici dezvoltă permanent
2. Tot ceea ce spune Părintele, în preajma copilului, devine lege în accepțiunea copilului
3. Copiii nu sunt obraznici, ci sunt în cautare de informație
4. In timpul somnului, copiii pot avea coșmaruri. Din cauza fricii copiii se pot mișca si vorbi la fel ca în timpul activității zilnice
5. Tot ceea ce spui în preajma unui copil îl afectează emoțional și cognitiv
6. Explică, de fiecare dată altfel, noțiunile pe care nu le înțelege, nu doar afirma că îl iubești și că ai răbdare cu el. Integrează neînțelegerea copilului și sub formă de joacă.
7. Ajută-ți copilul atunci când o cere. Ca un copil să poată cere ajutorul, trebuie să se simtă în siguranță. Tu ai falsa impresie că trebuie să merite atenția ta. Evident că merită atenția ta. Din prima lui zi de viață, până când tu treci „de-a dreapta Tatălui”. Tu ești cel ce i-a atras atenția și reprezinți Centrul Universului său. Ajută copilul să înțeleagă lucrurile ce le poate și ce nu le poate face singur.
8. Nu te insera în Universul copilului drept for decizional. Lasă-l să facă cât mai multe lucruri singur. Supraveghează-l discret și susține-i ideile
9. Spui că îți iubești copilul. Bine te voi crede. Motivează-ți în fiecare zi copilul să facă, să spună, să îmbunătățească, să creeze jocuri singur!
10. Ce trebuie să știe copilul? Că în tine găsește: părintele, prietenul si partenerul de năzdrăvănii care nu îl va părăsi în veci
Iar la final de articol, stiind clar că, citindu-l, a fost pentru tine un duș rece într-o zi de vară, îți aduc cu respect și dragoste aminte de două lucruri. „Când copilul tău se poartă îngrozitor cu tine și cu cei din jur, are nevoie de tot ajutorul și răbdarea ta”.
Știind că de departe cea mai valoroasă resursă a Pământului sunt copiii, atunci când te vei enerva pe copilul tău te rog să-ți amintești cuvintele mele: copilul aparent nu te ascultă, în schim el te copiază și aduce un „plus valoare” tuturor dependențelor tale. Cât timp stai cu copilul în casă alungă Dependențele. Și vei apuca să-ți vezi nepoții.
