„Grupul Şuşman“ a fost una dintre cele mai longevive și temute mișcări de rezistență din România din anii 50’. Timp de peste 10 ani de urmăriri sute de militari și securiști au demarat acțiuni represive și de căutare a membrilor grupului în pădurile din Apuseni și în care zeci de localnici au fost anchetați și crunt bătuți pentru a-i trăda. În cele din urmă, ca urmare a informațiilor obținute prin intermediul unui agent infiltrat în apropierea fraților Șușman, în dimineața zilei de 2 februarie 1958, efective ale Ministerului de Interne și trupe de Securitate au descins în satul Traniș din comuna Valea Drăganului, localitatea unde se ascundeau cei doi frați. Organele represive au percheziționat casa, grajdul și șura lui Romul Florea, unde se bănuia că sunt cei doi.
Romul Florea și soția sa, Floarea, au fost ținta unei anchete ce s-a desfășurat ore întregi, fără însă ca aceștia să divulge locul unde erau ascunși partizanii. În jurul orei 8:30, femeia a fost dusă în grajd și anchetată din nou, strigând că nu se sperie de amenințări. Acesta este momentul când securiștii ordonă unei trupe să pătrundă din nou în pod și să dea tot fânul jos, dar au fost primiți cu foc. Schimbul de focuri a durat aproape două ore, frații Şuşman fiind somați să se predea în mai multe rânduri. O echipă de șoc a Securității a încercat, în câteva rânduri, să pătrundă prin forță, iar atacurile au fost respinse de fiecare dată.
În scopul intimidării celor doi partizani ascunși în sură s-a dat foc la o căpiță din spatele grajdului, aceștia fiind amenințați că, dacă nu se vor preda, va fi incendiată întreaga construcția, fapt ce s-a și întâmplat. În timpul incendiului, echipa de șoc a încercat din nou, de trei ori, să pătrundă în interior dorind să-i captureze pe frații Șușman care au continuat lupa cu aceeași intensitate cu toate că erau în flăcări.
Raport al Securității: „Bandiții au ars de vii“
Cadavrele lui Toader şi Avisalon Şuşman au fost recuperate a doua zi şi aşezate lângă grajdul care arsese în totalitate. Atunci au fost demarate, în prezența unui procuror și acțiunile de identificare a cadavrelor și s-a efectuat și autopsia cadavrelor carbonizate. „Bandiții au ars de vii“ este formula în care se termină conform raportului întocmit de Securitatea Cluj în 1958 soarta celor doi frați Șușman, acesta fiind un final tragic pentru cei doi martiri anti-comuniști. Ei erau membrii uneia dintre cele mai respectate și iubite familii de moți din Munții Apuseni. Conform buciumul.ro ceea ce atrage atenția la acest caz este modul în care cele două cadavre carbonizate au încremenit în poziții de rugăciune, în genunchi, cu brațele împreunate și ridicate, ceea ce i-a făcut pe foarte mulți să creadă că au murit arși de vi, lucru ce ar putea fi considerat un exemplu de martiraj creștin rar întâlnit.
Cu toate că moartea lui Avisalon și Teodor jr. grupul „Șușman” și-a încetat existența, alte zeci de persoane au fost arestate și condamnate sub acuzația de a-i fi susținut pe partizani, iar ceilalți membrii ai familiei Șușman au fost deportați în colțuri diferite ale țârii.
Trecutul nu se uită!
Familia Șușman
Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) investigaţiile privitoare la descoperirea locului unde au fost îngropate rămăşiţele pământeşti ale fraţilor Şuşman au început încă din vara anului 2010. După un îndelungat efort şi multe cercetări de teren efectuate în satele de munte din zona Huedinului, care au implicat audierea mai multor persoane, verificarea şi confruntarea diferitelor ipoteze şi teorii privitoare la acest caz, s-a reuşit cu o oarecare aproximaţie stabilirea locului unde se presupunea că victimele au fost înhumate. IICCMER în august 2014 a desfășurat în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca o acțiune de investigații arheologice în satul Tranișu, com. Poieni, jud. Cluj, în scopul descoperirii și deshumării rămășițelor pământești ale lui Toader și Avisalon Şuşman, uciși de Securitate în 2 februarie 1958.
IICCMER informează că acest caz rămâne deschis în continuare, urmând ca pentru obţinerea de noi informaţii să se facă eforturi de identificare a persoanelor care mai sunt în viaţă şi care au fost implicate direct în acţiunea de la Tranişu, în primul rând la ofiţeri şi subofiţeri, foste cadre angajate la Securitatea Regiunii Cluj, precum şi la soldaţi care atunci se aflau în stagiu militar în cadrul Batalionului de Securitate de la Floreşti – Cluj.
