Astfel mortalitatea a scăzut la jumătate, de la 12 decese la 1.000 de copii născuţi vii în 2007 la 6,7 decese la 1.000 de copii născuţi vii în 2017. În aceeaşi perioadă, la nivelul UE, rata de mortalitate infantilă a scăzut de la 4,4 la 3,6 decese. Ţările membre UE cu cea mai scăzută rată a mortalităţii infantile în anul 2017 au fost Cipru (1,3 decese la 1.000 de copii născuţi vii) şi Finlanda (2 decese la 1.000 de copii născuţi vii).
Cu toate acestea, ţara noastră deţine în continuare recorduri negative în privinţa copiilor care mor înainte de a împlini vârsta de un an, cel mai adesea din cauze prevenibile sau tratabile, dacă sistemul medical ar fi suficient de pregătit pentru a le salva. Sunt judeţe în care rata mortalităţii infantile este dublul mediei pe ţară şi chiar aproape triplă faţă de Bucureşti şi oraşele mari, unde maternităţile sunt mai bine dotate, potrivit unui raport al organizaţiei Salvaţi Copiii România.
Din perspectivă istorică, rata mortalităţii infantile în România a scăzut semnificativ după căderea comunismului, atât ca procent, cât şi ca cifre absolute: 8.471 de decese în 1990, 1.850 de decese în 2011, 1.812 în 2012, 1.680 în 2013, 1.634 în 2014, 1.493 în 2015, 1.386 în 2016. În context, specialiştii remarcă un clivaj dramatic între judeţele vulnerabile socio-economic şi judeţele cu un grad mai ridicat de dezvoltare şi, prin urmare, cu un sistem medical mai bine dotat.
Ţările UE cu cea mai ridicată rată de mortalitate infantilă au fost, în 2017, Malta şi România (ambele cu 6,7 decese la 1.000 de copii), aproape dublu faţă de media europeană de 3,6.(Eurostat)
