O nouă boală a ajuns în topul afecţiunilor care duc la cedarea ficatului: boala ficatului gras non-alcoolic, principala cauză a apariţiei acesteia fiind consumul de zahăr, conform healtyfood.com. În urma unui studiu recent s-a descoperit că, deşi participanţii care au mâncat mult zahăr zilnic nu s-au îngrăşat decât cu 2%, ficatul lor a acumulat cu 27% mai multă grăsime. În acest context, medicii recomandă să reducem cantitatea de zahăr consumată zilnic şi să adoptăm un regim alimentar sănătos, bazat pe fructe şi legume. Specialiştii spun că este vorba de o maladie caracterizată prin acumularea trigliceridelor în celulele hepatice în timpul procesului numit steatoză – reţinerea anormală a lipidelor în interiorul celulelor.
De regulă, steatoza hepatică non-alcoolică este adesea asociată cu obezitatea, toleranţa alterată la glucoză şi dislipidemia, fiind considerată manifestarea hepatică a sindromului metabolic. Printre cauzele apariţiei bolii ficatului gras, cum i se mai spune în termeni populari, se numără stilul de viaţă haotic şi în special alimentaţia nesănătoasă, de tip fast-food. La fel de dăunător este tabagismul şi mai ales consumul excesiv de alcool. Deşi ficatul are o mare capacitate de regenerare, expunerea constantă la substanţe toxice, cum ar fi substanţele conţinute de unele medicamente, poate determina leziuni serioase, uneori ireversibile, la nivelul celulelor hepatice. Medicul Lăcrămioara Mitrache a explicat pentru „România liberă“ că stresul contribuie la alterarea funcționării celulelor hepatice atât funcțional, cât și metabolic. Ea susține că, după trei luni de regim alimentar echilibrat, combinat cu o medicație hepatoprotectoare, formele ușoare și moderate de steatoză se recuperează treptat.
Simptome nespecifice în primele faze ale bolii
În faza de debut a bolii, simptomele sunt minore şi nespecifice, marea majoritate a persoanelor care suferă de ficat gras ignorându-le sau punându-le pe seama altor probleme de sănătate. Printre manifestările ficatului gras se numără tulburările de tranzit intestinal, starea de oboseală accentuată, creşterea sau scăderea în greutate etc. În fazele mai avansate, ficatul bolnav are simptome mai evidente, precum icter – o îngălbenire a pielii sau a albului ochilor din cauza unui exces de bilirubină, un pigment gălbui –, edeme sau ascită – acumularea de lichid în cavitatea peritoneală. De asemenea, pot să apară tulburări de memorie şi dificultăţi de concentrare. La examenul fizic, medicul poate sesiza o hepatomegalie – mărirea în dimensiuni a ficatului –, iar în cazuri mai avansate, cum este ciroza, apare şi splenomegalia – mărirea în volum a splinei. Steatoza hepatică are trei stadii de evoluţie, primul având cele mai mari şanse de vindecare completă. Diagnosticul poate fi pus în urma unor rezultate anormale la examene de rutină, precum transaminaze crescute, sau pe baza unui aspect ecografic sugestiv. La fel de importante sunt tomografia computerizată (CT) sau rezonanţa magnetică nucleară (RMN). Pentru evaluarea gradului fibrozei hepatice consecutive unei eventuale steato-hepatite cronice se pot folosi teste neinvazive ca Fibroscan sau Fibrotest sau chiar, în anumite cazuri, efectuarea unei biopsii hepatice.
Regim alimentar strict
Steatoza hepatică (ficatul gras) fără complicaţii este reversibilă. Tratamentul se bazează în primul rând pe respectarea unui regim igieno-dietetic, ce constă în reducerea sau menţinerea greutăţii corporale la valori aproape de normal, menţinerea trigliceridelor, colesterolului şi glicemiei în limite normale, exerciţii fizice regulate, respectarea orelor de odihnă şi somn, evitarea stresului, schimbarea regimului alimentar etc. Este recomandată reducerea consumului de medicamente şi cure cu antioxidanţi (vitamina C sau E), care să ajute ficatul gras să se cureţe de toxine şi plante medicinale cu rol de protecţie hepatică. Printre alimentele permise se numară cerealele integrale, legumele, fructele, leguminoasele, lactatele degresate, ouăle de prepeliţă, carnea slabă de pui şi vită, somon şi macrou. Leguminoasele şi cerealele integrale, de exemplu, conţin fibre care ajută organismul să elimine rapid grăsimile nesănătoase, în timp ce peştele este bogat în acizi graşi esenţiali omega 3 şi omega 6, care reduc nivelul de colesterol şi scad numărul trigliceridelor din sânge.
7 semnale de alarmă
Specialiştii, citaţi de eHow, au realizat o listă cu principalele semne şi simptome care ne atrag atenţia că am putea avea probleme cu ficatul:
1. Verificaţi culoarea tegumentelor, precum şi cea a urinei. O tentă gălbuie-roşiatică semnalează prezenţa unei afecţiuni a ficatului. Este vorba de apariţia aşa-numitului „icter”, care este principalul simptom al unei boli hepatice. Totodată, este bine să vă alarmaţi şi să mergeţi la medic în cazul în care scaunele devin deschise la culoare şi aveţi crampe abdominale, asemănătoare celor manifestate în cazul pacienţilor cu colon iritabil.
2. Şi în faza preicterică, dacă aveţi probleme cu apetitul sau se observă o inexplicabilă scădere în greutate, atunci ar fi bine să solicitaţi un set de analize (în principal verificarea transaminazelor şi a bilirubinei) care să clarifice dacă aveţi sau nu o disfuncţie hepatică (în general, pacienţii care au probleme cu ficatul devin anemici şi au senzaţii de ameţeală).
3. Trebuie să verificaţi funcţiile ficatului şi în cazul în care vă simţiţi mai mereu balonat şi aveţi abdomenul mărit (aşa-numita „ascită”), care pune presiune pe diafragmă şi face dificilă respiraţia.
4. Examinaţi cu atenţie forma şi aspectul unghiilor. Dacă aveţi mici puncte albe şi semne de friabilitate, este posibil să aveţi probleme cu ficatul.
5. Dacă vă curge des sânge din nas sau vă răniţi foarte uşor este un semn că aveţi un deficit de proteine şi o anormalitate hepatică.
6. Este bine ca la examenul medical anual să testaţi polidipsia şi poliuria, adică sete excesivă şi urinarea frecventă, ambele putând indica o boală hepatică, simultan sau succesiv cu o afecţiune diabetică.
7. Potrivit specialiştilor, durerile frecvente de cap, ameţeala, spasmele, iritabilitatea şi depresia sunt indicii ale unei afecţiuni hepatice.
Tratament medicamentos
– medicamentele hipolipemiante, care scad nivelul de grăsimi din sânge;
– protectoarele hepatice, care ajută la conservarea celulelor hepatice;
– produsele care conţin fie aminoacizi esenţiali, fie silimarină.
Statisticile estimează că până la 20% dintre adulţi au „ficat gras“. Anual, în întreaga lume mor peste 30.000 de oameni din cauza îmbolnăvirii acestui organ vital.
[…] Ficatul gras, o boală care nu trebuie neglijată […]