Copilul caută permanent motive ca părinții săi să se întâlnească, simțindu-se vinovat de divorțul acestora și sperând mereu într-o reconciliere.

Copilul și Divorțul

Divorțul alterează Universul copilului, iar din neînțelegerea despărțirii copilul se poate îmbolnăvi.

Share

Psiholog Radu Leca 0 comentarii

05.03.2021 - 17:56

Sunt reale schimbările copilului trecut prin divorț? Da. Transformarile emotionale ale minorului ce ajunge să aibă, în Universul personal, mai mult de doi părinți, sunt reale sau fabricate? De cele mai multe ori sunt reale și în funcție de educația și modelul parental copiat, acestea pot avea și un caracter teatral. Scopul fiind clar: intimidarea.

Cum poate ajunge un copil să aibă 4 părinți? Părinții biologici divortează și își refac viața, impunând total greșit și absurd ca minorul să îi spună noului partener al mamei, Tata și noului partener al tatălui, Mama. Are copilul 4 părinți? Categoric nu, dar el așa simte. Se luptă copilul cu toți cei 4 adulți? Da. Până la epuizare.

Divorțul alterează Universul copilului. Din neînțelegerea despărțirii copilul se poate îmbolnăvi. Tulburarea de anxietate, tulburarea de somn, tulburarea de stres, depresia reprezintă principalele "boli" ce pot apărea la copiii ce trec printr-un divorț, fără sustinere psihologică și în lipsa intervenție psihologice.

Ce nu înțelege clar minorul? Motivul pentru care părinții lui nu mai sunt împreună cu el, în aceeași casă. Chiar dacă cel mic a asistat la zeci de certuri și răspunsuri tăioase, el a asimilat comportamentul adulților ca definitoriu pentru ei. Apar schimbări în viziunea sa despre cum arată și se poartă o familie? Da. Odată cu ocazia întâlnirii altor familii prietene, minorul observă că nu există tensiune, certuri sau vorbe urâte și se întreabă dacă doar în familia sa acest comportament este valid. După vârsta de 10 ani, copilul, prinzând curaj, le adresează cea mai grea întrebare tutorilor: voi de ce vă certați mereu? De ce nu puteți să fiți ca părinții colegilor mei?

După pronunțarea divorțului și odată cu mutarea unuia dintre tutori în altă casă, copilul o să se simtă abandonat și în funcție de discuțiile purtate cu părintele cu care a rămas minorul o să formuleze următoarea idee: ”Tata? Tata ne-a părăsit. A plecat cu o altă femeie”. Sau: ”Tata? Tata m-a abandonat. A divorțat și de mine.”

O altă variantă: ”Nu o mai suporta pe mama, se certau mult și, într-o zi, Tata a plecat”. Aceleași scenarii sunt valabile și pentru Mame.
Va încerca minorul să îi readucă pe cei doi împreună? Da din tot sufletul lui. Cum? Copilul începe să mintă, de la lucruri mărunte până la lucruri serioase. Exemplu: diriginta informează părinții că minorul nu își face temele și că nu este activ la ore.
Întrebat minorul răspunde: doamna are ceva cu mine. Caietele sunt la dânsa nu am cum să îți arăt dar eu mi-am făcut toate temele. Și ieri am răspuns de două ori, la mate și la română.
Mai avem un exemplu: directoarea școlii contactează familia minorului, informându-i pe ambii părinți biologici că elevul este acuzat de bulling. Copilul se apară spunând așa: nu eu sunt cel rău. Copiii se bat în jurul meu în pauză și eu mă apăr.

Copilul o să susțină varianta lui, o perioadă lungă de timp? Da. Din frica pierderii dragostei părintelui cu care a rămas. In timp copilul cere ajutorul când nu este necesar, în spete mărunte? Da. Refuză să mai doarmă singur noaptea? Da. Caută permanent motive ca părinții să se întâlnească sperând într-o reconciliere. Da. Toate aceste lucruri le face dintr-o credință greșită: se simte vinovat de divorțul părinților.

De ce este stabil un copil? Datorită faptului că părinții lui se înțeleg foarte bine.
De ce este obraznic un copil? Datorită faptului că părinții lui uneori se ceartă și se amenință. De ce este trist un copil? Pentru că trebuie să aleagă cu cine rămâne. Și cum ar putea să o facă atât timp cât îi iubește la fel pe ambii părinți?

Ce se întâmplă în mintea copilului când apare noul partener de viață al Mamei? O furtună de gânduri apare în mintea sa. Războiul a început. Copilul dacă nu este pregătit cu luni de zile înaintea permanentizarii schimbării, reactionează prost putând acuza de fapte îngrozitoare și false Noul Tată.
Cum se pregătește corect copilul pentru a accepta fără greutate noul partener?
Vor avea loc întâlniri "din întâmplare" pe stradă, la mall și în parc. Mama și copilul se plimbă și din întâmplare se întâlnesc cu prietenul/colegul/cunoștinta mamei din facultate. Săptămâni mai târziu mama trebuie să reparare o ușă de la mobila din bucatarie sau o bateria de la duș și cel mai priceput este colegul mamei.

Modalitatea de introducere a noului partener al părintelui, în viața copilului este foarte importantă. Copilul nu trebuie să se sperie, să simtă impunerea sau obligația de a accepta noul partener al parintelui său.

Copilul nu trebuie să fie obligat să îi spună Tată sau Mamă noului partener al părintelui. Pentru că, nu-i așa?, copiii nu pot avea decât 2 părinți biologici.

Comentarii