Zazania mediatorilor

Pana nu de mult senzationalul din presa si audiovizual era furnizat in mare parte de zazaniile din randul celor mediatizati. Acum el pare sa-i ajunga din urma si pe mediatori. Intamplare sau nu, unii ziaristi au inceput sa se lupte in public nu numai cu armele competitiei pentru prioritatea informatiei, sau, cum se spune anglicizat, a “scoop”-ului. Slabeste astfel capacitatea acestei “puteri” de a fi cainele de paza al democratiei. Celor ce latra unii la altii le este mai greu sa se ocupe de cei care pe drept cuvant merita sa fie latrati. In plus, ziaristii au doar puterea de a spune lucrurilor pe nume si nu sunt, asemenea parlamentarilor, dotati cu dreptul de a initia proiecte de legi menite sa puna sub obroc relatarile privind conflictele dintre ei. Lucrurile sunt atat de amestecate si incalcite incat unii ajung sa apeleze la o forma de cenzura in ajutorul… libertatii de expresie. Pentru ocolirea unor astfel de hartoape problema trebuie tratata principial deasupra cazurilor concrete unde apar si reactii patimase de tot soiul. Trebuie observat ca zazania dintre profesionistii cuvantului scris si audiote-levizat poate obstacula libertatea de expresie din acest sector al democratiei, agresat pe multiple cai. Concentrarea pe principii poate duce la evitarea derapajelor vizibile de pe acum in salvele trimise peste fronturile de lupta constituite. Ziaristii adevarati au un singur stapan: constiinta proprie. Dar nu toti manuitorii condeiului o stapanesc, fiind facuti si nu nascuti. Cine este chemat sa-i judece? In nici un caz adversarii libertatii de expresie, oricare ar fi ei! De aceea, stimularea zazaniei intre ziaristi, exacerbarea conflictelor intre diferite grupuri de presa si organizatii devin mijloace de franare a libertatii presei. Astfel poate fi observata slabiciunea determinata de proliferarea reprezentarii profesionale in detrimentul unitatii profesionale, al apararii deontologiei ei, negociate si consensualizate. Primele lovituri date evolutiei firesti au fost incercarea unor patroni de a se amesteca in activitatea editoriala sau actiunile urmarind crearea de instrumente mediatice ale unor grpuri politice sau economice in numele libertatii, dar in scopuri contrare ei, contrare cuvantului liber si caracterului competitional al economiei. A predominat principiul bani am, pot face ce vreau cu ei! In acest context s-a ajuns la provocarea de lupte intre diferite echipe redactionale, la schimbari de orientare dintr-o parte in alta a esichierului politic, pastrandu-se doar carcasa veche, inselatoare, pentru publicul cititor. Asemenea transferuri de proprietate au creat monopoluri partizane, in care cuvantul devenea ostaticul unor interese fara nimic comun cu democratia. A fost creata situatia aberanta cand unii considera in gura mare deontologia presei la fel cu cea din domeniul politic, un fel de DEROntologie capabila sa spele urmele degradarii libertatii cuvantului. Este un fenomen al tranzitiei, posibil si din cauza slabiciunii economice a profesionistilor informatiei. Aceasta vulnerabilitate nu a scapat pasarilor de prada pentru care presa nu este doar o afacere obisnuita, ci mai ales o modalitate de incalcare a regulilor democratice si economice. La toate exista un singur raspuns: infaptuirea reprezentarii unitare a tututor categoriilor de ziaristi pe baza deontologiei consfintite in democratiile cu traditie, in documente ale Consiliului Europei si Uniunii Europene.