Potrivit articolului 106 din Constitutie: “Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege”. Potrivit articolului 107: “Daca primul ministru se afla intr-una din situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitatea de a-si exercita atributiile, presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca premier interimar pentru a indeplini atributiile primului ministru pana la formarea noului Guvern”. In aceste conditii, solutia gasita de liberali potrivit careia premierul pleaca, dar e numit in locul unui alt ministru care ar fi “remaniat” (sacrificat), este cel putin stranie. Si aceasta pentru ca, potrivit articolului 85, membrii Cabinetului sunt numiti de catre presedinte la propunerea premierului. Tariceanu ar fi in situatia de a se autopropune.
Cat despre varianta de rezerva a PNL, ca toti ministrii sa demisioneze, aceasta nu este acceptata nici de presedintele Traian Basescu, nici de democrati. In aceasta situatie, logic ar fi ca Tariceanu sa accepte sa paraseasca Palatul Victoria. Aceasta pentru ca potrivit articolului 110 din Constitutie, ministrii sunt considerati oricum demisionati o data cu premierul: “Guvernul este demis la data retragerii de catre Parlament a increderii acordate sau daca primul ministru se afla intr-una din situatiile prevazute la articolul 106”. Adica a demisionat. Chiar daca fiecare ministru in parte si-ar prezenta astazi demisia, ea nu este necesara pentru declansarea anticipatelor in conditiile in care ei devin oricum interimari o data cu… demisia premierului. Si vor indeplini, potrivit art. 110 (alin. 4), numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice.
