Dosare, acuzatii, dezvaluiri fulminante, replici, scuze, justificari, autodenunturi, cenusa pusa-n cap, insinuari, speculatii, informatii “rasuflate” in presa, SRI, CNSAS, CSAT, Comisia SRI, societatea civila, ziaristi suspecti, politicieni suspecti, toata lumea suspecta, isterie generala. De doua saptamani cineva isi bate joc de noi toti, cineva rade in hohote, stand spectator in tribuna si urmarind fosgaiala securistica din arena si ascultand povesti despre informatorii in loc sa se ajunga la sefii lor care au facut politie politica. Acel “cineva”, care cu siguranta nu este un singur om, trage de sfori o mare manipulare menita sa arunce intr-un derizoriu total conceptul de reforma morala.
Daca s-ar fi dorit cu adevarat, de buna-credinta, aflarea secretelor din dosare, ar fi fost foarte simplu ca CNSAS sa fie lasat sa faca nu mai mult decat chiar ce ii cere legea de functionare, dar sa o faca organizat.
Daca s-ar fi dorit cu adevarat aflarea secretelor si reforma morala atat de trambitata, dupa ce au ajuns cele 29 de dosare de la SRI la CNSAS, Cazimir Ionescu ar fi putut iesi in fata presei sa anunte pur si simplu ca institutia a primit dosarele, poate sa spuna si pe cine vizeaza acestea si sa anunte ca in termen de 30 de zile CNSAS va face public rezultatul cercetarilor.
Dar in loc sa faca asta, s-a lasat sa se scape zvonuri pe la colturi, sa se strecoare franturi de dosare prin presa, sa se scape informatii la Gusa, pentru ca acesta sa le faca publice la tv, sa se bata informatiile cap in cap, sa nu mai aiba nimeni incredere in CNSAS (mai ales dupa ce au absolvit-o pe judecatoarea Bejinariu, iar votul in cazul Voiculescu a fost extrem de strans) si sa le dea satisfactie celor care nu doresc sa se faca vreodata curatenie, sa se afle vreodata cine este “dalmatian” printre noi. Ieri, intr-un fel sau altul s-a vorbit despre inca trei politicieni: Adrian Nastase, Mona Musca, Gyorgy Frunda…
