Desi aparent fara nicio legatura, doua evenimente diferite – transformarea Platformei lui Stolojan in partid si aranjamentele lui Voiculescu la Bruxelles – se leaga direct prin implicarea in politica romaneasca a unui lider european, liberal-democratul Graham Watson. La prima vedere este greu de inteles cum o personalitate de asemenea calibru nu a tinut cont de trecutul unuia ca Voiculescu. In ciuda trecutului lui Felix, pe care CNSAS a pus stampila de politie politica, unul ca Watson i-a aranjat o conferinta chiar in Parlamentul European.
Rasucirea cutitului bine infipt in inima democratiei europene a fost posibila datorita disperarii unui politician european cu retorica sublima, dar mijloace derizorii. Grupul sau parlamentar, al treilea din Legislativul de la Bruxelles, numara 88 de deputati. Coerenta sa este data de liberal-democratii britanici, in rest, ramane o struto-camila politica datorita eterogenitatii partidelor din care este alcatuit. Mai exact, partide care se afla in ALDE (Alianta Liberal-Democrata Europeana), in politica nationala fac parte din coalitii diferite. Motivul? Orientarea doctrinara diferita. Un exemplu este semnificativ: cele doua partide daneze, Venstra (Partidul Liberal, de dreapta) si Radikale Venstra (Partidul Liberal Radical, de centru-stanga). Ele nu guverneaza pe plan intern niciodata impreuna, iar danezii nu inteleg cum, in Parlamentul European, ele fac parte din acelasi grup parlamentar. Acesta poate fi un alt motiv pentru o participare atat de restransa la alegerile europene in Danemarca. Liberalii europeni, atunci cand discuta chestiuni legate de politici de mediu, libertati civile sau relatii externe, tind sa fie mai degraba apropiati de socialisti si de stanga, in general. Cand sunt in discutie chestiuni legate de Constitutia Europeana sau politici economice, tind sa sprijine pozitia dreptei. Ca atare, Graham Watson este intotdeauna in mare trebuinta de parlamentari. Integrarea Romaniei l-a facut sa fie “pe cai mari”: o tara cu principalul partid de guvernare liberal ce are un potential de castig electoral mare in conditiile in care, dupa 2004, stanga era compromisa, iar ca bonus exista si un partidulet, PC, care putea sa-i mai inmulteasca grupul lui Watson cu vreo doi, trei parlamentari. Socul a fost profund cand, dintr-odata, s-a auzit ca Theodor Stolojan doreste sa creeze un pol de dreapta puternic, afiliat la Partidul Popular European. De atunci, Graham Watson incearca din rasputeri sa sustina PNL-ul lui Tariceanu care este dispus sa ramana in randurile liberalilor europeni. De aceea, Watson, un politician care a sustinut integrarea Romaniei infinit mai mult si mai constant decat Dan Voiculescu (politician ce i-ar intoarce spatele ori de cate ori i-ar dicta interesele), a acceptat “solutia imorala” numita PC. Graham Watson va ramane in continuare un lider cu retorica sublima, dar care foloseste mijloace derizorii.
