“Schimbarea domnilor” este un fenomen firesc intr-un regim democratic, fie ca are loc pe calea alegerilor, fie ca intervine in perioadele dintre consultari electorale ca urmare a aranjamentelor sau divergentelor dintre oamenii politici. Candva intelepciunea populara a nascut zicala ca ea ar provoca bucuria nebunilor poate pentru a tempera zelul celor care cred ca orice schimbare la domnie ar putea propulsa o schimbare si in viata societatii, si a oamenilor sau schimbari favorabile unei parti a ei. Vadim si Nastase s-ar bucura, au si spus-o, sa-l vada pe presedintele Basescu schimbat prin vot parlamentar. Primul a afirmat recent ca renunta la aceasta idee, ca si cum totul ar depinde de vointa sa. Domnul Valeriu Stoica, impins de diversi mentori, s-ar bucura sa-l vada pe premierul Tariceanu demis de la conducerea Guvernului si de la cea a PNL. Nu l-ar deranja pentru inceput nici “implicarea” domnului Theodor Stolojan in aceste doua functii, urmata bineinteles de implicarea sa proprie si de tot felul de fuzionari pe directia partidului unic. Liderii PSD s-ar bucura sa vada inlocuirea actualei coalitii de la putere cu un guvern de uniune nationala, care sa le asigure si lor revenirea la guvernare. Spre bucuria tuturor celor vizati de dictonul mentionat, aceste scenarii nu ar aduce decat o aparenta de schimbare. Ea este cu adevarat posibila numai daca guvernarea instaurata la limita la inceputul anului reuseste sa se consolideze si sa-si realizeze programul, care a facut o prima spartura in monopolul PSD. Pot oare vanzolelile actuale din viata politica romaneasca, stimulate de tot felul de speculatii, sa ne aduca mai aproape de implinirea acestor obiective? Nicidecum! Toate scenariile agitate nu pot duce decat la dizolvarea si compromiterea cursului lansat dupa alegeri. Poate vom afla dimensiunile exacte ale implicarii viitoare a domnului Stolojan in viata politica si publica. Nu poate fi exclusa nici o ipoteza, desi este de neconceput ca dezideratele domnului Stoica sa aiba sanse de succes, chiar si numai pentru faptul ca PNL si coalitia de la putere ar putea sa tina seama de constatarile PSD ca detinerea functiilor de sef de partid si guvern de catre aceeasi persoana, respectiv Adrian Nastase, a fost cauza principala a esecurilor inregistrate atat pe linie politica, cat si pe linie guvernamentala. Mai ales ca presiunile adversarilor domnului Tariceanu si cele create de calamitatile naturale si de scadentele integrarii europene sunt favorabile unui ultim asalt, evident cu consecinte dezastruoase pentru interesul national. Distrugerea monopolului partidului-stat, profund vinovat si de amploarea dezastrului natural, ca si de restantele integrarii, a caror lichidare constituie obiectivul principal al noii puteri, este departe de a fi reasezat. Dovada blocarea reformei justitiei si folosirea fara rusine si limita a parghiilor sale mediatice pentru desfasurarea unei propagande de tip goebbelsian: puterea actuala ar fi dictatoriala, ar fi responsabila de mostenirea lasata de fosta putere pe toate planurile. S-a trecut la un asalt final de asasinare a caracterelor si dizolvare a coerentei. Aceasta iesire la drumul mare ii aduce la lumina zilei pe toti cei care in trecut mai aveau prudenta sa-si acopere goliciunea. Inlocuirea argumentelor cu epitete prototip, menite sa se incrusteze asemenea unor tatuaje pe pielea adversarilor, arata unde si-au facut ucenicia. Ei conteaza pe slabiciunea de caracter a celor atacati, pe dezorientarea publicului. Sondajele arata ca tertipurile lor nu reusesc deocamdata.
“R.L.”
