Nu a reușit să strângă cele 200.000 de semnături necesare pentru a intra în cursa electorală.
Vă anunț că mă retrag definitiv și pentru totdeuna din cursa prezidențială. Declar misiunea imposibilă, așa că mă retrag!”, spune Avram Iancu, pe blogul său.
În fapt, Avram Iancu acuză lipsa de reacție a compatrioților în a-l ajuta să strângă semnături, pentru că, spune el, din 20 de milioane doar vreo 27 de români din țară și 4 din diaspora au pus mâna să-l ajute.
Nici cu fondurile de campanie nu a stat prea bine candidatul cu nume ilustru, pentru că a primit o singură donație, în valoare de 2.000 de lei, bani pe care i-a folosit în mod exclusiv pe benzină și mâncare. Altfel, de dormit a dormit în mașină, la cort, la prieteni și neamuri.
200.000 de semnături, o barieră grea pentru un independent
Avram Iancu spune că cifra este una uriașă, deloc accesibilă unui candidat independent. El susține că această barieră este menținută în mod intenționat, pentru că doar o structură mare, susținută de un partid politic, poate genera așa ceva.
El spune că oamenii pot fi motivați de trei lucruri: ordin de partid, să o facă din suflet sau să fie plătiți.
Dacă la primele două Avram Iancu s-a descurcat cum a putut, reușind să strângă, totuși, peste 1.200 de semnături, la partea financiară s-a împotmolit. Conform caluculelor sale, ar fi trebuit ca opt sute de oameni să obțină în fiecare zi câte 10 semnături timp de aproximativ două luni. Sau 20.000 de oameni să strângă într-o singură zi câte 10 semnături.
De câți bani avea nevoie?
A treia variant – presupunând că doar în reședințele de județ Avram Iancu ar fi plătit câte doi oameni care să lucreze zilnic, ar fi avut nevoie de 80 de oameni. Acești 80 de oameni să fi fost plătiți cu un minim de 50 de lei, ar rezulta 4.000 de lei pe zi. Ori 60 de zile ar fi însemnat o sumă de 240.000 de lei. Ori el a avut la dispoziție 2.000 de lei. Și fiecare echipă trebuia să performeze zilnic cu aproximativ 200 de semneturi în fiecare județ.
