Cântec
bate vremea însă țara,
din pământ nu se clintește,
a-nvățat la noi și iarba,
să vorbească românește,
cîți au vrut să ne jupoaie,
în cîrlige-apoi au stat,
o, cîți lupi în piei de oaie,
n-am văzut și spînzurat!
au bătut la ușa noastră,
tot cerșind un pumn de oase,
voiau însă trupul nostru,
prins în cuiele frumoase.
am avut răbdare multă,
pînă s-au făcut țărînă,
umbra lor în ștreanguri grele,
veacuri lungi o să rămînă.
bate vremea însă țara,
din pămînt nu se clintește,
a-nvățat la noi și cerul,
să vorbească românește.
Poezie publicată în Scînteia Tineretului.
Autor: PENTRU IVANCU
*
Acest articol apare cu sprijinul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
Documentarea şi cercetarea în arhiva CNSAS a fost realizată de: Cristina Anisescu, Florentina Budeancă, Liviu Burlacu și Cipriana Moisa (Direcţia Cercetare, Expoziţii, Publicaţii, Serviciul Programe Educaţionale şi Centrul de Istorie Orală).
[image image-id=”485651″ height=”134″ width=”134″ image-title=”CNSAS”]
