Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Programul Școală după școală, transformat în afacere privată

Laurențiu Mușoiu 29.07.2020 - 00:09
Laurențiu Mușoiu

În România, after school-urile rămân, după ani buni de la imbrățișarea lor de către sistemul educațional al țării noastre, o chestiune incertă.

Share

Încă rămâne un mare semn de întrebare, mai ales pentru părinți, dar și pentru multe cadre didactice: ce activități trebuie desfășurate într-o after school?

Cum s-a întâmplat cu multe domenii, și în cazul after school-urilor s-au găsit personaje care să profite și să transforme toată ideea de școală după școală în afaceri profitabile pentru ei și păguboase pentru părinții elevilor.

Cea mai întâlnită metodă de păcălire a părinților și a Ministerului Educației folosită de către directorii de școli și de către autoritățile locale este transformarea programului “Școală după școală” (SDS), introdus prin Legea Educației Naționale 1/2011, în after school-uri private.

Programul “Școală după școală” ar trebui să fie gratuit, conform legii, profesorii care participă la acesta fiind plătiți – plata cu ora, în limita unei jumătăți de normă – de către Ministerul Educației.

Mulți directori de școli, mână în mână cu unele cadre didactice care nu înțeleg menirea de dascăl și cu reprezentanți ai autorităților locale, au ascuns finanțarea de la stat sub perdeaua unui after school, solicitând taxe de la părinții copiilor.

O legislație incompletă a permis astfel de manevre.

Practic, Ministerul Educației este cu mâinile legate pentru a sancționa astfel de afaceri duse dincolo de limita legalității, deoarece nici măcar nu autorizează after school-urile, acstea fiind organizate de direcțiunea unei școli, în parteneriat cu primăria localității sau cu entități private.

O școală declară la ministerul de resort că organizează SDS, ia finanțarea pentru plata cadrelor didactice, iar, apoi, le spune părinților că este after school și percepe taxe.

Legislația slabă le permite însă conducerilor unităților de învățământ să se apere, declarând banii primiți de la părinți “donații”, - dacă îi declară – iar acest lucru este permis de metodologia de organizare a programului SDS.

Acum, parlamentarii trimit situația și mai în ceață, introducând o lege ce permite MEC acordarea de tichete elevilor, ce pot fi folosite de părinți pentru plata SDS.

Cum să plătești ceva ce, prin lege, este gratuit?

Fie senatorii liberali care au inițiat acet proiect confundă SDS cu after school (încă o gafă colosală a Ralucăi Turcan), fie oferă o mică pomană, în an cu alegeri locale, primarilor și directorilor de școli.

Comentarii

loading...