Ieri, pe repede înainte, majoritatea parlamentară a votat proiectul de lege pentru desființarea S.I.I.J., singura instituție din justiție, necontrolată politic. Pe nimeni nu a interesat protestele asociaților profesionale sau punctele de vedere ale personalităților marcante ale justiției românești.
”Va trebui să vă asumați faptul că alegeți să eliberați un monstru ce-și va pune amprenta pe viața și cariera fiecărui judecător,” le-a scris judecătoarele nealiniate Baltag și Oprina parlamentarilor.
Cine a eliberat monstrul din pădure?
Monstrul a fost eliberat, în aplauzele prelungi, ale celor care au votat de frică, nu din convingere.
Nu crede nimeni că politicienilor li s-au pus pata pe S.I.I.J. așa din senin. În spatele lor se află imense interese. Dar ale cui?
Fabricat de forțele malefice ale pădurilor, monstrul a devorat mii de cariere ale magistraților, neînchinați regimentului și acum e reînviat.
În aceste zile, în spatele frontului pandemiei, laboranții celui mai sinistru experiment de control, de ucidere și de trimiteri la balamuc a celor corecți, au antrenat monstrul. E gata să rupă robe, să muște procurorii de condiție și să omoare, din nou, pe cei care nu servesc. Cei care nu s-au încolonat sub drapel. Și nu execută ordinele.
Adriana Stoicescu merge până la capăt
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Intransigenta Adriana Stoicescu, fostul președinte al Tribunalului Timiș, a început de ceva vreme un serial al abuzurilor din justiție. A fost amenințată cu “lichidarea” și că va zbura din sistem dacă nu tace. Ce mai contează că mulți colegi sunt cu sufletul alături de ea? Șușotesc acordul pe la colțuri, numai să-și dobândească mântuirea, nu să-și salveze demnitatea.
Oprina și Baltag sunt atacate în ziarele U.M. pe motiv că sunt “antireformiste.” Dar reforma n-a fost niciodată în istorie un jug sau un eșafod.
Deontologii mușcă din pradă cu dinții de fier. Nu-i interesează că le rămân protezele, drept probe. Ei se cred, la fel ca politrucii votanți de azi, infailibili. Nu știu că dacă astăzi sunt puși pe listele de “host,” mâine pot decădea în cele de “ghosts.”
Strigătul lui Mihaiu, urmat de acuza plutonierului de presă
Liviu Mihaiu, enervat de Elenele din Troia, ce se prezintă drept mironosițele cu apă vie, a strigat pe rețeaua socială că unui procuror, dintre cei neunși cu alifiile fine ale încorporaților sau, mă rog, înregimentaților, i s-a tăiat microfonul în comisia de justiție. Halt. A strigat plutonierul de presă, obișnuit să meargă servit pe dosare. A scos de la naftalină insulta cu “sluga lui Vîntu.” Deja ne-am fortificat.
Unde nu le convine, văd rușii, Putin și alte cele, dictate de la Comandament.
Și așa demult ne prețuim libertatea, încât bunul simț nu ne permite să le servim o flegmă-n nas deontologilor.
S-a aflat în cele din urmă cine a eliberat monstrul!
Ca să nu mai ținem cu sufletul la gură, cinstitul public, trebuie doar să reluăm declarația, făcută unui UM de presă, de către David Muniz, consilierul politic al Ambasadei SUA de la București. Din înaltul amvon al hegemonului, a salutat decizia coaliției de guvernare de desființare a Secției Speciale, dar a ținut neapărat să spună (ca un țipăt de cucuvea n.a.) că amendamentul cu avizul CSM “transmite un semnal greșit.”
“Alo, Potomacule? Aici e pontonul de la Rezidență.” Ați auzit semnalul?
Doar nu credeți că semnalul este pentru Ghiță – Palmă Grea, ci pentru Joe, fratele cel mare. Săracul amploaiat voia să spună că e în turelă cu mâna pe manetă, pregătit să ducă o nouă listă în dinții sfâșâietorului, pregătit de luptă.
Păi ce listă? Ministrul sau sinistrul care nu semnează vreo achiziție de tablă bionică sau a unicei catiloptere tehnologice, pe post de salvamont sau salvamar, e decapat. În sensul că tabără peste el, procurorii.
Vedeți cine are interesul ca S.I.I.J.-ul să fie decapitat? Hegemonul care ne-a păcălit că suntem parteneri strategici.
Politrucii n-au învățat din lecția debriefing-ului Elenei Udrea
Politrucii n-au învățat nimic din lecția Elenei Udrea care s-a debrifat la taior, în fața trimișilor de la FBI, în Costa Rica și a rămas grea la ani de pușcărie.
A dat din casă despre afacerile lui Biden și acum e bună de pârnaie. Nici din cea a lui Băsescu, președintele ce s-a pus la dispoziție Fratelui cel Mare. Acum, i se anchetează familia, apropiații. La ce a folosit că s-a predat? Nu va avea o bătrânețe ușoară. Ca orice sculă de sistem, odată folosită, va fi aruncat la tomberon. În zadar s-a gândit să rămână în cărțile de istorie. Învingătorii scriu și rescriu destine, cariere și paginile albe ale imaculării.
Anticorupția a cumințit Parlamentul
Lecția anticorupției e simplă. Hegemonul a vrut să subjuge Parlamentul și n-a reușit. Așa s-a gândit să dea drumul la experimentul cu anticorupția și controlează astfel totul de la vlădică, la opincă. Are cel puțin trei aliați strategic din instituțiile de forță. El știe deja cine vor fi următorii trei președinți.
Oare votanții de ieri nu s-au gândit la vorbele lui Nea Traian Tomescu: “se strânge lațul?”
Vorbind zilele trecute cu un director al unui mare ministru USR+, i-am recomandat să nu semneze nimic în locul demnitarului.
“Pe progresiști, tot anticorupția îi va scoate afară din guvern.” “Să știi că da”, mi-a răspuns omul care n-a venit în minister, pe cap, cu țigle de împrumut.
Vocile lumii
Liviu Mihaiu
editorialist
