Detractorii Monarhiei exultă. Separatiştii catalani sunt în transă. Ucenicii globalişti din Podemos, un fel de USR spaniol, ar vrea să provoace o dezbatere naţională privind abolirea monarhiei.
Dar ce s-a întâmplat?
Fostul rege a anunțat printr-un comunicat decizia sa de a pleca din Spania, în contextul informațiilor recente cu privire la acuza că ar fi ascuns prin Elveţia şi Panama 65 de milioane de euro, bani obținuți din partea Şeicului Arabiei Saudite, pentru o construcţie de linie de cale ferată de mare viteză în ţara acestuia.
Decizia plecării din Spania
Juan Carlos, în vârstă de 82 de ani, i-a scris fiului său Felipe, actualul rege, o scrisoare: “Ghidat de convingerea de a face ce este mai bun în slujba spaniolilor, instituțiilor și pentru tine în calitate de rege, comunic decizia mea de a mă îndepărta de Spania.”
A slujit cu devotament, loialitate şi perspicacitate Spania după plecarea de la putere a lui Franco, generalul care în secret a pregătit reinstaurarea Monarhiei.
Unde a plecat Regele?
Care sunt legăturile lui Fraga cu Juan Carlos
Pe vremea când aveam o bursă la cabinetul lui José María Aznar, preşedintele Consiliului de Miniştrii ai Spaniei, provenit din lumea conservatorilor, el fiind preşedintele Partidului Popular, am solicitat să-l văd pe Manuel Fraga Iribarne, ideologul partidului, cel care a asigurat tranziţia de la dictatura militară la monarhia constituţională. N-a fost posibil. Un fel de Corneliu Coposu. Era sfetnic de taină al premierului. Aznar mergea mereu neînsoţit la Fraga acasă. Cum ar merge azi Orban la Bălăceanu Stolnici…
Numai că Bălăceanu Stolnici, cel mai vechi liberal, n-a făcut nimic pentru ţară, ba mai mult i-a turnat elitele…
Puţină lume ştie rolul lui Manuel Fraga în reconstrucţia Spaniei şi în readucerea familiei de Bourbon la domnie. Legenda spune că Franco a lăsat limbă de moarte această tranziţie.
Neomarxiştii vor a treia republică
Dacă neomarxiştii de la Podemos doresc o dezbatere naţională privind viitorul republican al Spaniei, Pedro Sánchez, premierul în exerciţiu, lider al Partidului Socialist Muncitoresc, e mai rezervat. El a promis doar că ar propune legislativului o modificare a Constituţiei Regatului Spaniol, în sensul anulării imunităţii Regelui, în cazul unor prezumtive abateri de la lege.
După cum se vede mâna lungă a anticorupţiei nu loveşte doar un nume regal şi aşa retras din treburile administrative, ci urmăreşte perfid schimbarea de destin a unei ţări.
Poate că scandalul legat de banii de la Şeic a fost doar scama de pe reverul monarhiei, pentru a da prilej detractorilor să strige că haina regelui e ruptă.
Vocile lumii:
„Regele Juan Carlos nu a fost găsit vinovat de nimic. Câteva investigații au fost publicate în unele ziare, dar fără a se aduce probe la acuze. Juan Carlos, în calitate de șef de stat, are imunitate în faţa legilor penale. Această imunitate, însă, se dovedește dificilă și pentru regele Felipe, urmaşul său la tron”, scrie publicaţia britanică Royal Central.
Un paria ca Pablo Iglesias discută despre viitorul Regatului Spaniei. Asta sună cam tot aşa cu pretenţiile lui Andrei Caramitru de a reforma statul, el nefiind în stare să-şi reformeze pagina de facebook sau să-şi tragă singur nădragii
Anticorupţia, pretext de lovire a Monarhiei
E clar că anticorupţia a fost doar un pretext. Apologeţilor Şcolii de la Frankfurt nu le convin sobrietăţile şi venerabilităţile, ele sunt cu juntele de salvare. Li s-a rescris ADN-ul, în decenii de îndoctrinare forţată, că elitele sunt „opiul popoarelor” şi că ele trebuie distruse.
Spania, ca şi România, e atacată. Numai că liderii politici spanioli, în afara internaţionaliştilor care se îmbracă de la Pra(v)da, nu s-au predat iniţiatorilor marelui val de schimbare a umanităţii.
Spania rămâne conservatoare în esenţa ei. Numai cine nu a citit Don Quijote nu ştie rolul unui individ emblematic ca Sancho Panza, într-o lume a vechililor ce se cred dregători de ţară.
Noul Sancho Panza
Pablo Iglesias Turrión este noul Sancho Panza. Vrea să-şi schimbe destinul, la un simplu deşurubat de arc ce-i asigură cariera face implozie ideologică.
Lider al partidului Podemos vorbeşte, precum Dan Barna, în termeni apocaliptici, uitând că monarhia are nu numai o bază istorică ci şi protectori, mai puternici decât reţelele sale, puse la dispoziţie de hegemonii nevăzuţi ai lumii.
Memoria istorică a Spaniei relevă teroarea impusă de cele două republici din perioada interbelică. Război civil. Preluarea puterii de către roşii, după criza din 1930. Poporul a sărăcit, statul a fost decimat, aproape că nu mai exista.
Un paria ca Pablo Iglesias discută despre viitorul Regatului Spaniei. Asta sună cam tot aşa cu pretenţiile lui Andrei Caramitru de a reforma statul, el nefiind în stare să-şi reformeze pagina de facebook sau să-şi tragă singur nădragii.
Acest Neica Marxilă proclamă că “fuga Regelui” e „nedemnă a unui fost șef de stat”. Câteva sute de anarhişti au protestat împotriva monarhiei zilele trecute pe străzile Madridului, fără ca cineva să-i bage în seamă.
Juan Carlos a făcut tranziţia de la dictatura militară la democraţie
În memoria santinelelor curate ale democraţiei spaniole sunt mărturii puternice despre cât bine a făcut Juan Carlos Spaniei şi spaniolilor. În cei aproape 40 de ani de domnie a scos Spania din defetismul luptei cu morile de vânt şi a urcat-o ca mare putere economică a lumii.
Dacă nu ar fi fost Juan Carlos poate că regatul iberic ar fi avut drumurile de azi ale Bulgariei, servitoare internaţionale ca România şi un Real Madrid insignifiant pe reduta mondială a fotbalului de elită.
Juan Carlos a făcut mult prea mult bine unui popor generos, învăţat să nu uite şi obişnuit să ierte.
Mai e ceva. Unul dintre prietenii mei, membru vechi al conservatorilor spanioli, m-a întrebat cine sunt eu să-mi judec monarhul?
