Marea epurare liberală

Marius Ghilezan 26.11.2020 - 05:53
Marius Ghilezan

Dacă nu e sigur că Galileo Galilei a spus în fața tribunalului Inchiziției “eppur si muove” (și totuși se învârtește), așa și că marea epurare liberală din administrație. Nu e sigur că primenirea nu aduce cu sânge proaspăt în corpul național.

Alegătorii nu știu cum partidele târguiesc voturile lor, ca la piață, după scrutinul electoral. De ar fi în temă, nu s-ar mai agita și nu ar mai pune atâta suflet.

Au ras doar moțul

De un an, de când e la putere, PNL a ras, tuns și frezat administrația de elemente pesediste. Nu a reușit încă, din păcate sau din fericire, decât să radă moțul.

Mulți dintre cei trimiși la plimbare sunt profesioniști. O spun ca un lector de zeci de ani pentru funcționarii publici. În locul lor nu au fost aduși dregători mai buni, ci fuste mai scurte sau pitpalaci, care până mai ieri stăteau pe-o cracă.

Cazul Dunca

Ca un apropiat al structurilor de putere ale PNL, mă întrebam în trecut de ce un liberal autentic, un antreprenor de succes, și-ar lăsa business-ul său, pentru a lucra pe doi lei în administrație.

M-au lămurit ultimele alegeri locale. Cazul Romeo Dunca e unul atipic. Multimilionar în euro, având o firmă de succes în transporturi, și-a lăsat-o în grija altuia, pentru o țâfnă: transformarea Muntelui Mic într-o stațiune alpină pe model elvețian.

Toate bune și frumoase, au spus alegătorii cărășeni. L-au votat. Fără a înțelege ce-l mână pe el în luptă.

“România liberă” a publicat recent o parte dintr-un script al unei înregistrări, prin care noul președinte al Consiliului Județean, așteptat ca Mesia, s-a dus printre rândașii de la drumurile județene pentru a-și impune vrerea: schimbarea directorului. I-a spus de la obraz “să se lase la vatră, că are grijă el să-i fie bine.” Mai pe șleau, dă-ți demisia. Omul știindu-se cu muște pe căciulă, s-a executat. A plecat. Va fi adus un om mai competent sau o slugă mai docilă? Rămâne să zicem ca orbul: “’om mai vedea.”

Recenta înregistrare a reporterilor ultra-talentați de la Recorder (păcat că muncesc prea puțin), cu povestea tânărului Ovidiu Ianculescu, director al Sistemului de Gospodărire a apelor Mureș, o instituție cu peste 400 de angajați, demis de noua putere liberală, pentru a-i face loc unui neconsumator de legi ale apelor, de frică să nu se otrăvească (sânge de dac, deh), colindă netul ca un trailler al viitorului film al “eppur” și guvernează.

Vocile lumii:

"Am observat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc". (Octavian Paler, fost director onorific al ziarului “România liberă”

Se vede cu ochiul liber: în locul profesioniștilor (acuzați că ar fi fost puși în posturile de comandă de către PSD, deși nu au calitate de membri), au fost aduse amante, coafeze, berbeci, patroni de pompe funebre, dințărese de țară, nepoate, manichiuriste și plaja se poate întinde cât Copacabana

 

Între româncele frumoase și agentele Marii Resetări, ce ai alege?

Noua putere nu poate fi acuzată de cinism, pentru că vorba lui Conu’ Iancu, are și ea faliții ei. Trebuie să le creeze vechilor șomeri un loc de muncă. Păcat, totuși, că aceștia se califică doar pe un post de conducere și de aici deranjul e mai mare, la fel ca teama de spargere a barajului, despre care Ianculescu făcea vorbire.

Ce-a mai contat că tânărul de 36 de ani nu era membru de partid? El câștigase prin concurs postul de conducere. Ras, tuns și frezat, principiul de bază al eppur(ării) liberale, i-a căzut în cap.

„Copile, astea sunt vremurile. Nu te pune cu partidul aflat la putere, că te vor face praf,” l-ar fi sfătuit cei mai bătrâni. Și nu s-a pus. A încuiat biroul pentru a-l descuia un fiștecine care nu știe ce număr are noua lege a apelor. Ghinion, ar spune magraonul de la Cotroceni.

Așa-i în tenisul administrativ. Nici Toma Caragiu nu mai este să-și verse oful.

Alegerile de peste zece zile sunt organizate nu pentru a salva România, ci pentru a schimba o putere cu alta.

Coafeze, manichiuriste...Ce ați fi vrut pensații globaliști?

Se vede cu ochiul liber: în locul profesioniștilor (acuzați că ar fi fost puși în posturile de comandă de către PSD, deși nu au calitate de membri), au fost aduse amante, coafeze, berbeci, patroni de pompe funebre, dințărese de țară, nepoate, manichiuriste și plaja se poate întinde cât Copacabana.

Dacă Ioan Ștefan, poreclit Grindă, n-a reușit încă performanța de a bloca banii guvernamentali și europeni pentru vreun mare proiect de investiție, e foarte cunoscut în sistem cum și-a investit cumătrii și cumetrele în posture de conducere la nivel raional sau regional. Caracatița lui Grindă e fără egal.

Când ai vreun drum pe la Focșani merită să-i bați în poartă lui Gheorghe Berbece, mai mult ca prefectul. Nu-l întreba de legi și de ordonanțe, că imediat te trimite la subalternele frumoase, rujate și pomădate, ca Moșu de Crăciun.

Năsucurile pudrate, chipurile, nu ar mai fi la modă. Prin alte divizii, sub alt steag, s-ar purta, conform surselor avizate, belciuge în nas și botox cât cuprinde.

Între o coafeză frumoasă și un agent cu cercel în nas ce a-i alege?

Dacă ar fi să alegem între o neștiutoare de carte frumoasă foc, bine îngrijită și un agent al unei puteri străine, cred că i-aș da primei o șansă. Măcar ea rămâne aici plodește aici, nu-și externalizează capitalul.

Cei care critică marea eppur(are) liberală ar trebui să se gândească puțin. Dincolo de prezent, e promiscul progres, al emancipaților din Generația Z (Zombi, cum am poreclit-o recent), școliți de vreo putere străină pentru a ține o țară cât mai vasală.

Treziți-vă! Vorba lui Codrin Ștefănescu: “le trebuie zece ani să descopere țesătura de cadre PSD din administrație.” După alți zeci de ani, vin mișeii. Și patria nu va fi decât o arătură pentru bolidul resetat și o armată de mâini întinse.

Răul de azi nu e catastrofa de mâine, atât de bine ticluită, încât și noi o vedem aievea.