Jurnal de război: Reactivarea lui Oprea - (para)militarul

Silviu Mănăstire Actualizat: 02.07.2018 - 07:16
Silviu Mănăstire

Planurile politice ale lui Maior, Ponta și Gabi Oprea sunt atât de transparente încât, la o simplă privire, sunt limpezi ca paharele de cristal din “sufrageria lui Oprea” înainte de a fi umplute cu Chivas.

Share

După sufragerie a urmat ora de igienă publică televizată. Acuzat de crimă, timp de o oră și jumătate Gabriel Oprea, (para)militarul statului de drepți, a fost spălat  la Realitatea TV. Concomitent cu codul roșu de ploi și furtuni, pentru ca atmosfera să fie mai lacustră și detergentul mai eficient. Într-o puținătate de idei care îl făcea chiar și pe Rareș Bogdan să îi imite grimasele, generalul armatei moarte a rostit de peste 100 de ori cuvântul militar - și toate derivatele sale posibile. A fost o emisiune cât un ordin pe unitate, despre militarizarea scenei politice din ultimii zece ani. Este un document istoric perfect valabil pentru cei care peste mulți ani vor vrea să înțeleagă ce s-a întâmplat cu noi ca societate. Nimic nu a avut logică din ce a spus Oprea, între subiect și predicat se intercalau grimasa și ochii dați peste cap. 

Ideea, ideea de idee, îi este străină lui Oprea, asta și pentru că toată viața lui “a făptuit” vorba procurorilor. Am avut noroc, totuși, pentru că am înțeles punerea în scenă încă de la prima frază scrâșnită: Oprea și pletora lui se vor întoarce, să facă nefăcutele pe care Iohannis nu le poate pune în aplicare cu PNL, USR, Cioloș și compania.

Operațiunea “Hai cu Oprea la dus” este parte din strategia amplă de reactivare a falsului general și a grupării extinse din spatele lui George Maior și Victor Ponta. Parte din sistemul vechi de putere vrea un loc la masa negocierilor înaintea alegerilor de la anul. Oprea a executat un fel de cerere în căsătorie la oră târzie către Klaus Iohannis. A fost cât se poate de limpede că vrea să îi pună la dispoziție președintelui cercul său de relații din instituțiile de forță, oamenii loiali din UNPR, multele resurse bine ascunse de anchetele DNA. 

Oprea a tranzacționat la oră târzie - ca un mercenar  eficient - potențialul unei armate de strânsură pe care să o pună la dispoziție pentru alegerile din 2019, așa cum a procedat acum zece ani, când a prestat pentru Băsescu. Oprea a pretins că are la degetul mic rezerviștii din armată și serviciile de informații, cărora le-a dat pensii speciale, dar și pe o parte din “militarizații activi”, cărora a spus că le-a făcut favoruri cât a fost ministru. A vorbit în clar că a angajat mii de neveste ale soldaților, că unii pe care i-a ajutat au fost nerecunoscători, că trebuia să ajungă șeful SRI dacă Ponta (finul său) ajungea președinte. O combinație de fanfaronadă și adevăruri spuse din ficat, multă frustrare, dorința unui bătrân aranjor care are nevoie disperată de jocuri de putere, de combinații, de adrenalina golăniilor politice. 

Oprea, care merge acum la duhovnic, la un anume preot Ciprian de la Patriarhie (duhovnicul lui Kövesi, printre altele), și-a recunoscut creștinește păcatul trufiei; a căzut de la putere de sus, în 2015 Iohannis îl curta să dea jos Guvernul Ponta, avea, chipurile, 500 de mii de membri în UNPR, putea intra în Parlament cu zece procente. Apoi a urmat moartea polițistului Gigină. Unii din frații și surorile lui de șprițuri din sufragerie l-au executat. Dar el a rămas om de onoare. Și nu vorbește. Nu vorbește despre ei, despre Kövesi și Coldea, dar pentru asta vrea din nou loc la masă. Ca o paranteză - este o mizerie ce a făcut DNA în cazul lui Oprea, de zece ani nu a anchetat niciuna din marile sale combinații imobiliare din Ilfov sau din sectorul 2 din București. A făcut un dosar de crimă, penibil, din care “el heneral” va ieși la fel de apretat ca după prestația televizată.

Pentru a se pune la dispoziție, cum se spune în termenii militari, Oprea “s-a produs la galerie” în fața lui Iohannis și a publicului interesat. Un concurs de pretinse talente. Preocupat să vorbească despre propria persoană, în studio atmosfera devenea suprarealistă, iar dacă Gabriel Garcia Marques ar mai fi trăit ar fi exclamat: “Uite-l pe tizul meu Gabriel, ultimul dictator militar închipuit al Europei. Să râdem cu minte mică”.

În timp ce își depunea icrele politice așteptând lapții lui Iohannis, Oprea a vorbit mult, prost și plin de grimase despre propriile calități, i-a transmis obsesiv lui Kövesi că este om de onoare și militar, că nu spune nimic din ce a văzut sau a făcut cât timp a stat la masa puterii. Cu ochii dați peste cap, Oprea a vorbit despre curaj și despre onoarea sufrageriei, nerecunoscând nici măcar banalul adevăr reprodus în dosarul Parchetului General: că Fl. Coldea și madam Kövesi au mâncat și au băut la el în casă. Oferta sa de prestări servicii (sic!) a mers către Iohannis, Kövesi și Coldea: “Încă vă puteți baza pe mine, așa cum au făcut-o Adrian Năstase, Băsescu, Ponta”. “Eu sunt militarul care servește... patria”, zicea Oprea la fel de obsesiv, dar nu reieșea clar ce înțelege (para)militarul prin patrie. A cui? Țara celor care trag tunuri imobiliare și se căptușesc cu milioane de euro, a celor care conduceau patria de la “Doi Cocoși” sau din crâșmele din Parcul Herăstrău, unde Barto Finiș punea masa, Gabi trăgea fața de masă, iar Petrache și Bittner strângeau de-ale gurii pentru Doamna. Și tot așa până în 2004 și din 2009 la Pescariu, la tenis, cu Cocoș și Elena, și luptă și dăi pentru țară. Și, hai cu milioanele! Cum zicea un clasic în viață aflat la pușcărie: “Mi s-au lungit mâinile câte genți am cărat la parc...”. Dar DNA și SRI nu au văzut aceste povești fantastice, ele nu există pentru Kövesi, care nu a mâncat, nu a băut, nu a cântat, nu a închis ochii; pentru că țara lui Oprea a fost ficțională, la fel ca țara noastră. Noi credeam că trăim în țara noastră, dar, de fapt, trăiam în țara generalului. 

Tare mi-e teamă că Iohannis va câștiga alegerile din 2019 și cu sprijinul acestei armate de mercenari instrumentalizate de Oprea și va deveni și el, vorba amicului Gușă de la Realitatea TV, produsul garantat de “Frăția Securității” (a patra Frăție a Securității). Contractul comercial conține de pe acum următoarele clauze politice: Iohannis primește cinci ani de concedii, de plecăciuni preasmerite, de strâns scamele de pe sacou, iar “mafia personală a lui Adrian Năstase” primește impunitate, dosare curățate și un colț la masa puterii unde să-și servească în pace bucatele fine, agonisite prin trafic de influență și șpagă, an de an, de 20 de ani, sub privirea bovină a procurorilor anticorupție. 

Comentarii

loading...