– O problema litigioasa era cea legata de Casa Monteoru. Pe asta oricum nu ne-o ia nimeni, e a primariei, a fost – prin donatie – data noua, tot pe vreo 40 si ceva de ani. Problema majora la Monteoru este alta, si anume ca aceasta casa, fiind de patrimoniu, trebuie renovata integral. Primaria trebuie sa faca lucrul asta, a venit primarul, a vazut, a promis si se pare ca in 2007 vom intra in bugetul primariei cu o investitie foarte mare si vom pune casa sub schele. Suntem putin grabiti, pentru ca sunt anumite operatiuni urgente, cum ar fi acoperisul. Mai e ceva: mi-e teama de un cutremur, de un incendiu. Am descoperit ca instalatia sanitara este de 44 de ani neschimbata, cablurile sunt invelite in matase. Costa o jumatate de miliard schimbarea, dar nu am voie sa sparg. Pana nu se face renovarea, nu am voie. Daca, Doamne, fereste!, se produce vreun scurtcircuit, ardem ca niste soareci acolo. Oamenii care au lucrat acum o jumatate de an pe Calea Victoriei ne-au rugat sa-i lasam sa inchida curentul de la tablou ca sa poata lucra. Au venit dupa cateva minute sa ma roage sa-i ajut, pentru ca nu stiau cum se foloseste tabloul, nu mai vazusera in viata lor un asemenea tablou.
– Presedintele UNESCO, Koichiro Matsuura, a fost reales tocmai pentru ca a promis sa debirocratizeze institutia. Oricum, s-a dovedit a fi fost cel mai bun manager pe care l-a avut pana acum UNESCO. Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg, cum ar fi chiar raportul dintre ambasada UNESCO si comisiile din tara, de exemplu nu stiu ce legatura este intre mine si Mironov. Tot respectul pentru ce a facut el acolo, si se pare ca a facut destule, dar… L-am intrebat, de exemplu, ce relatii a avut cu ambasadorii UNESCO. De regula, nici una. Sunt multe lucruri pe care mi-am propus sa mi le clarific si, daca domnul Matsuura chiar vrea sa schimbe ceva, eu ma bucur, pentru ca voi profita de ocazie.
