Recent, România a fost ameninţată de Comisia Europeană cu procedura europeană a “infringment-ului,” pentru că nu a transpus pe deplin în legislaţia naţională reglementările UE privind întărirea prezumţiei de nevinovăţie.
Nu au trecut mulţi ani de când cohorte de flaşnetişti, orchestraţi de statul nevăzut, mărşăluiau, asemenea fanfarelor funebre, pe străzile marilor oraşe, strigând cât îi ţineau bojocii: „fără penali.”
Ce mai conta pentru cei cărora fereastra Overton nu e decât Miţa biciclista din poveştile bunicilor că acuzaţii nu aveau sentinţe definitive? Că Allen Coliban, primarul userist al Braşovului, a minţit şi a furat?
Infecţia cu virusul anticorupţiei
Premeditat infectaţi cu virusul anticorupţiei, naivii cărora, nu eu, ci Lenin i-a încarcerat în tagma “idioţilor utili,” protestatarii au făcut jocul unor grupuri parastatale de putere.
În fapt şi în drept, ei nu sunt vinovaţi că au devenit voluntari uneltele sistemului. Crezând că sunt buricul lumii, s-au comportat asemenea juzilor care au ars-o pe Ioana d’arc pe rug. Câţi mai ştiu că doi dintre gealaţii inchiziţiei au înebunit ulterior crimei?
Indezirabilii erau în epoca feudală arşi pe rug. Astăzi, astfel de nedoriţi de ideologia majoritară, poreclită la ‘şto “de salvare,” sunt arşi între co(t)loanele statului de drepţi.
Tot o acţiune criminală, însă, dar dacă e pe placul majorităţii, asta nu incumbă fluturelui să se apropie de soare şi nici parlamentului să facă din aripile lui Icar o lege. Dar câţi pricep că legile naturii sunt altele decât samavolniciile puterilor trecătoare?
Lupta de dragul ocupantului costă
Flaşnetiştilor din cohorta salvatoare nimeni nu le-a spus, nici atunci, nici acum, cât are de plătit România la CEDO pentru încălcarea drepturilor omului şi din cauza abuzurilor contra vieţii umane.
Nimeni nu e Dumnezeu să decidă soarta fiinţei umane.
„La puşcărie!” – strigau sufletele arvunite de sistem
Ştiu că există mulţi care s-au bucurat de încarcerarea lui Liviu Dragnea. I-am întrebat dacă în momentul zero al arestării liderului suveranist li s-au mărit salariile sau măcar le-a crescut naturelul simţitor pentru o mai bună guvernare familială. N-au zis nimic. Dar ard psihologic în cuhta plăcerii. Să moară capra altuia.
Fără a şti că sunt înregimentaţi în noua ideologie a stăpânilor lumii, încolonaţi, naivii stau la coadă să-şi vândă sufletele. Puţini ştiu drama lui Novikov din cartea nepereche a lui Gogol. Persistă transcedental în oroare.
Vocile lumii:
Câţi dintre bucureşteni îşi mai aduc aminte de vânzătorii de biblii iezuite de prin Centrul Vechi, acum ceva ani? Mă întreabă un Ion Vaciu, un coleg de generaţie, aflat în trecut pe alte baricade politice decât ale mele. Îmi amintea ieri că atunci o serie de tineri ostași ai Credinței lor, îmbrăcați în negru, cu guler rotund și plăcuță de identificare argintie la piept, pe care scria un nume german sau nordic, încerca să aducă în bisericile alternative ale Domnului amărâții de rumâni rupți de foame și în fund… Unii erau mobili, alții cu măsuțe aveau niște publicații colorate, sectanți de diferite zile și rituri. Vocea lor, inconfundabilă, o aud și azi, Biblii gratuite, veniți…”
ONG-urile, răsărite ca pirul în ţarina neîngrijită, cu ştuţul “fără penali,” în chip de biberon, sunt troienii aruncaţi în cetatea care odată refuza să se predea
Secta ordinului Rezist e în adormire
Mai ştie astăzi cineva că actanţii de ieri erau traficanţi de fiinţe umane? Sau de ce au venit în România? Câţi dintre ei au fost acuzaţi de pedofilie? Îşi mai amintesc doar jurnaliştii de investigaţie.
Un lucru e cert. Nimic nu e ca-n desenele animate. Eroii sunt de gumă. Dar cine să creadă că spectatorilor li s-a impus, prin mesaje subliminale, că dramatismul cineastic se consumă doar cu popcorn?
Botaniştii fac bani din salvarea pătlaginei
Iraţionalul, l-am mai spus de atâtea ori, bate raţionalul. Şi dacă Grecia face miliarde anual din mitologia antică, la doar o mie de kilometri distanţă, alţi balcanici se bat între ei să anuleze efectele energetice ale tunelurilor din Bucegi, o acţiune sub formă de teslă de automutilare, numai ca un grup de botanişti ai ordinului de salvare să facă bani de la cuceritori.
ONG-urile, răsărite ca pirul în ţarina neîngrijită, cu ştuţul “fără penali,” în chip de biberon, sunt troienii aruncaţi în cetatea care odată refuza să se predea.
Azi, cine nu bea cu noi, bea împotriva noastră, într-un acord general istoric, consimţit de-o populaţie tot mai aztecă în noua columbizare a americii din noi, nu-şi dă seama că anticorupţia nu e doar cartoful, porumbul şi roşia, aduse din Lumea Nouă, ci însuşi sifilisul, făcător de ravagii istorice, nu doar în tripouri.
Dar ar fi multe de spus despre cine e duşmanul suveranităţii celei mai bogate ţări în resurse naturale din Europa de Est.
Un simplu exemplu de cum se distruge o industrie, prin şmecheriile ecologiste ale hegemonului
Până la noi ordine ale Confreriei unite cu Noua Resetare mondială, nu dăm astăzi exemplul decât al unei organizaţii ecologiste Mining Watch. Mulţi dintre lucrătorii din domeniul atât de greu al exploatării cărbunelui se întreabă ce-i mână pe junii salvatori în luptă. O simplă basculare pe pagina ecologiştilor cu simbrie îţi dă răspunsul. Ministerul mediului din Germania e unul dintre sponsori. Oare cine e cel mai mare producător mondial de lignit din lume? Aţi fi tentaţi să spuneţi că Polonia. Nu, Germania, în măreţia ei. Şi atunci de ce ne mai mirăm de ce se întâmplă şi cine impune sacerdoticul “fără penali”?
Ferească-i Sfânţii şi Arhanghelii pe liberalii care ar chema la guvernare sculele noului ocupant.
Românii au gura plină de prea multă Europă, dar şi buzunare de servitori
Ce fain e pentru românii care din europenism şi-au făcut o virtute. Ei nu înţeleg că noi mai mult dăm ca stat decât primim. Obişnuiţi să servească la masa bogaţilor lumii, ecumenii ordinului #rezist n-au cum să înţeleagă vocaţia vechilor boieri şi nici de ce Constantin Brâncoveanu, într-o epocă în care anticorupţia avea alt nume, şi-a pierdut viaţa şi el şi copiii lui.
Mulţi conaţionali se amestecă în masa servitorilor lumii, dar când vin acasă au ifose de mari revoluţionari. Nu le mai scoţi anticorupţia din gură, cum ciunga nu se lasă deslipită de părul slinos al amărăşteanului cărător de plăcuţe suedeze. Triştii traficanţi de ideologii străine sunt fără de neam şi ţară. Şi fără Dumnezeu.
