Poate că formaţiunea necunoscutului Dănuţ Popa ar fi rămas în adormire, dacă nu ar fi avut loc noi achiziţii. Din lotul verzilor români (într-o ascensiune europeană fulminantă n.a.) vor face parte Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu şi Cătălin Rădulescu, zis “Mitralieră,” demisionari sau demişi din PSD.
Odată cu europenizarea totală a PSD şi cu abdicarea de la principiile suveraniste, Marcel Ciolacu a creat cu voie sau din nevoie un nou partid.
PER va fi de dreapta sau de stânga?
Naivii ar crede că în Kiseleff s-a pus de un partid partener. Din contră. S-a primit ordinul „daţi-i afară!” Şi aşa încă o dată, ni se confirmă convingerile că Liviu Dragnea a fost trimis în puşcărie pentru ideile sale suveraniste.
Poate că cei trei n-au făcut mari performanţe politice (totuşi, Şerban Nicolae s-a bătut ca un leu loial partidului, adică PSD-ului), dar au ţinut o trenă naţionalistă. Dacă majoritatea parlamentarilor şi europarlamentarilor PSD, în ultimul an şi jumătate, a avut gura plină de varză bruxelleză, cei trei au mai ţinut şi cu ţara.
Aici e cheia. În asaltul ambasadelor, al corpocraţiilor şi al prea multei Europe, vocile celor trei au rămas solitare.
Marea temere e acum, mai ales în Bucureşti, că PER va fura voturile de la PSD. Printre români se mai zice că de ce ţi-e frică nu scapi. I-ai dat afară, suportă consecinţele!
Ciolacu şi-a fabricat o bretea politică sau a dat-o la alţii pe gratis?
Dacă ar fi existat şi vreo raţiune strategică în PSD, ar fi creat un partid bretea care să capitalizeze voturile stângii care nu s-ar fi dus la PSD din igienă orală. Multă lume se resimte după spasmele plăcuţelor suedeze. Multora dintre membri le e ruşine să spună în lume că sunt pesedişti.
Orice calcul politic ar fi arătat că în cazul unei astfel de mişcări deştepte, PSD ar fi putut avea o primă electorală şi un apendice parlamentar, mare cât o dragoste de ţară.
Pro România e un partid mort. Sistemul l-a abandonat pe Ponta
Pro România e mort. Doar că îngropăciunea se va face după 6 decembrie. Fără soboare de preoţi, fără suspine şi fără durere. De ce? Pentru că toţi s-au săturat de trădările succesive ale lui Ponta şi de nunţile politice ale lui Tăriceanu.
Pentru că viaţa politică se bazează pe principiul vaselor comunicante, niciodată un loc vacant nu rămâne gol, oricând apare altcineva să-l ocupe, PER va face jocul exact ca orice balama politică. Adică se va regrupa în siajul corăbiei mai mari.
Un apendice politic verde nu e o apendicită
Dacă Marcel Ciolacu ar fi avut strategi adevăraţi, prin cotloane ar fi creat o stângă verde, care să transmită poporului român mesajele pe care nu le-ar putea expune din cauza temerii strănutului socialiştilor europeni că le-ar putea zbura fardul europenist de pe faţă.
Ar fi fost o şmecherie ţeapănă, dacă ar fi avut cap, dar acum e vai, mai ales de picioarele lui Firea.
Să fii azi creştin, patriot şi tradiţionalist în România e un act de maxim curaj!
Cât de fraieri pot fi liderii PSD? Să lase păsările să zboare, rămânând cu praful de pe toba propagandei, potrivit căreia nu va mai avea penali pe listă
Dacă PER va avea cu adevărat un sprijin al comitetelor de acţiune, părtaşe ale ascensiunii lui Ponta şi Tăriceanu (cei doi nefiind în stare să-şi ţină capul sus fără reazeme de sistem), cu un buget de 2 milioane de euro s-ar putea clasa a patra forţă politică.
Există bazin electoral suficient pentru capitalizarea a 6-7 procente electorale, destule pentru a conta în viitorul Parlament.
Cu o ventuză, PER intră în primăvara politică
Dacă i se aplică o ventuză PER-ului de stimulare a circulaţiei adormite, va fi singura supriză a etapei.
Dar, ca să o spunem direct, grupul celor 3 poate face bine şi viitoarei guvernări liberale, mai ales că verzii europeni sunt mai mult de dreapta, proptele grele ale CDU în Germania de aproape 40 de ani.
Să dai pasărea din mână pe cioara anticorupţiei, asta da automutilare!
Cât de fraieri pot fi liderii PSD? Să lase păsările să zboare, rămânând cu praful de pe toba propagandei, potrivit căreia nu va mai avea penali pe listă. Ştiţi vreun userist care ar vota PSD? Păi şi atunci de ce atâta anticorupţie în gura feciorelnicilor lideri socialişti de la Bucureşti?
Şi ce se va face PSD dacă va reuşi să câştige alegerile parlamentare, un lucru tot mai evident?
Va câştiga fără loc. Aşa cum se spunea, pe vremea tatălui meu, învnigătorilor la examenele de admitere în facultăţi, dar care ne având dosare sănătoase, plăcute sistemului, nu primeau avizul de liberă trecere în primul an de şcoală universitară.
PSD câştigă alegerile, dar nu guvernează
Cu un 32% prestabilit, în numai o noapte a cuţitelor lungi, partidul lui Ciolacu poate cădea sub al PNL, dacă se reintepretează soluţia Gabriel Oprea. Tot într-o noapte, într-o sufragerie s-a gândit o extracţie de tip mafiot a unei părţi din echipa câştigătoare a alegerilor.
Vă mai amintiţi de UNPR? De soluţia imorală?
Şi de nu ţi-e dor de “Mihaela, dragostea mea,” mai poţi suporta o tură. Că doar de la americani a învăţat Tătucul Stalin că nu e important „cine votează, doar cine numără voturile”.
Şi atunci nu ar fi fost bune voturile compensatorii? Ba da, dar unde nu e cap, vai de picioare.
Ciolacu & etcomp, setaţi pentru opoziţia constructivă
Un lucru e sigur. Liderii PSD nu pot fi acuzaţi de naivitate. Ci doar de colaboraţionism. N-am văzut niciodată atâta determinare social-democrată pentru zidirea opoziţiei constructive. Deja e clar pentru orice lider de filială locală. PSD e gata pentru ani lungi de opoziţie. S-a resemnat. Se va retrage în bârlog, chiar dacă rămâne cel mai puternic şi mai influent partid din România.
Păi să fii fraier să te pui cu noua stăpânire? Lupii care urlă nu ucid niciodată. Fesele roşii ale preşedintelui au nevoie de muşcături de paradă, ca nu care cumva să creadă occidentul că în România nu pulsează democraţia ca o locomotivă.
PER va fi luat rapid de căpăstru şi târât la guvernare sau, mă rog, în echipa de guvernare. Repet. Cu o singură soluţie. Ca falanga verde din servicii să toarne jar în cuptorul PER şi niţcaiva lovele în UM-urile de presă.
Nicolae, Pleşoianu, Rădulescu, un trio care ţine într-adevăr cu ţara
Poate că Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu şi Cătălin Rădulescu nu se vor mai bucura a doua oară în viaţă de un asemenea eveniment astral. Le-a căzut pleaşca pe cap.
Cum la noi serviciile fac şi desfac guvernări, e de-a dreptul imposibil ca varianta de verde, înrourată de Pleşoianu, nicolită de Şerban, să nu fi aprins laternele pădurile unite cu Bruxelles-ul.
Am prevăzut de şase luni: Atenţie la verzii europeni!
Şi ce vom mai răde, că încă de acum patru luni, am avertizat de şansa de propulsie e verzilor români, numai că unii candidaţi s-au jucat cu pluta, în loc să urce pe crucişător.
E o chestiune şi de modă. Nu poţi din chiloţii străbunicii să faci paraşută, cum din lacheii Germaniei mari patrioţi.
Curentul naţionalist are acum reprezentare
Pentru că naţionaliştilor nu li s-a rezervat nicio proiecţie politică, iată că PER-ul ocupă locul gol, fără să aibă vreo pregătire.
Ce mai contează că odată cei trei – cu notorietatea recunoscută – au fost de prea multe ori fideli partidului. Acum achită nota de plată. E timpul progresului gândit de-ai lor, nu de-ai noştri.
Al nostru nu mai e decât ţinţirimul. Dar şi acolo se vor găsi oamenii progresului să spună că mai potrivite ar fi în locul crucilor o serie de penthousuri, că-i mai fashionable, gen.
Cine predică fără frică Împărăţia lui Dumnezeu, Raiul lui Verde şi ţine cu ţara nu va rătăci.
