Dl Calin Popescu Tariceanu i-a iertat pe cei doi ministri care n-au votat, la CSAT, alaturi de domnia sa si de dl Teodor Atanasiu retragerea romanilor din Irak. Asadar, Mihai Razvan Ungureanu si Sebastian Vladescu raman ministri in continuare, primul la Externe, al doilea la Finante. Am respirat usurati, desigur, cu totii. Greseala facuta cu ocazia propunerii-soc n-a fost continuata printr-o razbunare pe fata si instantanee, ceea ce nu inseamna ca cei doi domni ministri vor avea viata usoara de acum inainte cu seful lor direct. Cel putin unul dintre ei, insa, se poate baza pe un sprijin ceva mai puternic si mai vioi din partea presedintelui. Alaltaieri se dadea ca sigura excluderea celor doi si se profila un imens scandal politic, in care premierul a evitat sa se afunde. Calcase deja pe moale si a preferat sa nu insiste ori l-a sfatuit cineva de bine.
Oricum ar fi, povestea asta cu declaratia-soc, la CSAT, dupa ce fusese pregatita in PNL, nu va ramane asa. Presedintele Basescu n-o sa ierte prea usor, daca va ierta, faptul ca i-a fost subrezita, fie si pentru o zi, axa pe care credea ca a pus-o in functiune inca de la inscaunarea sa. Dar, daca tot am ajuns la presedinte, nici domnia sa nu e strain de procedeul declaratiilor-soc, numai ca in cazul domniei sale lucrurile i se par normale. Cam tot pe cand se pregatea prim-ministrul si ministrul Apararii sa-i surprinda pe aliati, din guvern si de peste ocean, cu propunerea de retragere din Irak, dl presedinte le dezvaluia unor copii din Basarabia, premianti sau, cum se spune azi, olimpici, ca ar fi vrut sa intram in Uniunea Europeana impreuna cu Republica Moldova. Adica doi pe un bilet si in orice caz mai tarziu de 1 ianuarie 2007. Nu ma indoiesc de faptul ca si aceasta propunere, altminteri sentimentala si laudabila, sora cu alte lacrimi ale presedintelui, i-ar fi surprins pe aceia carora le-am adresat cererea de integrare. Despre efectul acestei declaratii, insa, dl ministru Mihai Razvan Ungureanu nu ne-a mai spus daca a surprins ori nu. Putem banui ca ea nu e mai putin surprinzatoare decat propunerea premierului, apreciata de liber-democratii nemti ca normala. Astfel incat, pana la noi ordine, presedintele si premierul sunt cam egali, 1:1, la declaratii de natura a lua pe nepregatite mediile diplomatice europene – cel dintai atingandu-l mai ales pe cel american. Raman prelungirile si, daca rezultatul nu se schimba, loviturile de la 11 m, ca tot suntem in toiul Fussbal Weltmeistershaft-ului.
Cam in acelasi timp, undeva, pe la Orastie, un medic romano-american care ne trage pe toti din daci, scotandu-ne tardiv de sub tutela romana, patrona cea mai mare coliva (sic!) din lume, declarand, prin apropierea ei, ca dacii au generat culturile japoneza si chineza, ba parca si pe aceea indiana. Anii trecuti aflaseram, tot din gura sau pana domniei sale, ca dacii, iar nu grecii sau latinii antici, sunt si parintii civilizatiei europene. Asta, desigur, nu mai surprinde pe nimeni. Dacismul a fost una dintre marotele lui Ceausescu: era mai bine sa ne tragem din daci, care erau de pe-aici, poate chiar de pe la Scornicesti, decat din romani, care veneau din Vest si urmau sa genereze imperialism. Asta fusese si motivul interzicerii de catre comunisti a Bisericii greco-catolice, supusa Papei de la Roma. Intr-o teorie similara, dar avandu-i in centru pe traci, fusese doctor si Iosif Constantin Dragan, unul dintre capitalistii care ii erau simpatici lui Ceausescu. Acum, teoria e reluata de altii si dusa mai departe, vorba ceea, pe cele mai inalte culmi. Ale colivei, cel putin. Doctorul romano-american a mai stabilit ceva: ca Decebal nu s-a sinucis. Si cate si mai cate… Nu era mai bine sa-si fi vazut fiecare de treaba lui?
