Inca un ziarist a fost invinuit in dosarul scurgerilor de informatii clasificate de la MApN. Scandalul e departe de a se incheia, mai ales ca intreg cazul are o adanca originalitate mioritica. Informatiile cu pricina nu erau de azi, de ieri. Ele circulau inca de prin august-septembrie anul trecut pe diverse CD-uri si nu numai, devenind cu timpul “subiect de sprituri” prin bodegile vrancene, dupa cum spune colegul nostru cel saltat cu catuse la maini, Marian Garleanu. Serviciile secrete stiau de existenta lor, dar nu s-au inghesuit sa verifice informatiile si sa ia masurile legale. Motivele acestei lipse de reactie sunt incetosate. Ori credeau ca e vreo gluma, ori nu stiau cum sa actioneze in asemenea situatii, ori chiar au facut rapoartele, dar cei de mai “sus” nu le-au luat in seama. Probabil toti asteptau sa apara ceva in ziare ca sa fie veridic si verificat. Nu intamplator seful statului remarca recent ca majoritatea informatiilor prezente in rapoartele serviciilor sunt de fapt un fel de revista a presei si mai putin o activitate informativa autentica. Revenind la secretele de la bodega, chiar daca serviciile n-ar fi fost anuntate, si tot ar fi fost vorba de incompetenta crasa, de vreme ce agentii din zona habar n-aveau de un asa subiect, tocat si rastocat la sprituri. Altfel spus, informatiile de la MApN devenisera un fel de secret al lui Polichinelle vranceanul. Toata lumea le stia, le comenta, dar nimeni nu vorbea cu voce tare, sa nu faca vreun deranj.
Cum pe plan local n-au prea avut succes, secretele cu pricina au ajuns subiect si la presa centrala. Pe diverse canale. In Bucuresti viata e mai alerta, nu prea e vreme de sprituri, asa ca subiectul a captat cuvenita atentie. Unii dintre cei care au primit informatiile le-au trecut pur si simplu sub tacere pentru a nu se lega la cap cand nu-i doare, in timp ce “Romania libera” si “Ziua” au decis sa publice avertismente referitoare la scurgerea de documente clasificate de la MApN, fara a le reproduce, tocmai pentru a nu afecta, nici macar accidental, siguranta nationala. Aici se cuvine o precizare. De-a lungul ultimelor zile cazul jurnalistilor romani a fost prezentat si cu alaturarea unor cazuri “similare” din SUA, Ungaria etc. Nu sunt nicidecum cazuri similare. Pentru ca in Statele Unite sau in Ungaria disputele fusesera declansate tocmai de publicarea unor informatii secrete, nu de hotararea de a nu le publica! Pentru o asemenea hotarare Ministerul Apararii Nationale a tinut sa multumeasca “Romaniei libere”. Desi ministrul Apararii a subliniat ca informatiile cu pricina sunt vechi de vreo doi ani si jumatate iar eventuala lor publicare n-ar fi adus vreo atingere sigurantei nationale. Retineti! Chiar daca le-am fi publicat, nu era mare branza! Dupa care incepe ancheta. Perchezitii, catuse, arest. Pentru jurnalisti. De ce tocmai acum? Fiindca Procuratura n-a avut de ales si trebuia sa se autosesizeze. Ca a exagerat cu catusele si arestul dupa ce facuse perchezitii amanuntite e adevarat, dar la fel de adevarat e ca o ancheta trebuia declansata. Numai ca ea are doar o singura directie. Pe la armata n-am prea vazut miscari spectaculoase (nu poate fi nimic spectaculos in retinerea unui plutonier ratutit). Acolo e buba. Respectivele documente secrete trebuie sa fi fost clar in evidenta cuiva, fire se pot gasi, mergand pana la descifrarea mobilului acestor scurgeri (simpla prostie sau reglari de conturi in esaloanele superioare ale MApN). Nimic din zona cazona. Nici de la servicii. Ziaristii sunt vinovati. Specific romanesc. Nu degeaba avem si o veche zicala la tema. Cam spurcata, dar asta e: oaia bese si capra trage rusine…
