Am avut cateva clipe vesele in weekendul trecut. Primele au fost provocate de intrarea in politica a unei vedete de telenovela, ale carei raspunsuri la intrebarile reporterilor demonstrau ca habar nu are pe ce lume (politica) se afla. Faptul ca a luat recomandarea Dacianei Sarbu de a fi bine informata drept un afront arata ca, totusi, vedeta avea mintea destul de zavorata inspre domeniul in care tocmai devenise “consilier de imagine”. E drept, nu e greu sa fii consilier la Vadim, pentru ca pe acest politician, cu adevarat expirat, oricine l-ar mai consilia, din aberatiile sale nu-l va putea scoate. Tot cu Vlad Tepes, care, in paranteza fie spus, i-a servit putin si lui Traian Basescu in campania electorala trecuta, tot cu impuscarea coruptilor pe stadioane, tot cu “lasati securistii sa vina la mine!”. Puse alaturi, cele doua personaje, C.V. Tudor, cu privirea sa putin tulburata, si vedeta ratacita, alcatuiau un duo grotesc, pe care numai in politica romaneasca il mai poti contempla. Le-ar fi stat bine intr-un film tragicomic, dar pentru cel care se indarjeste sa se intituleze pompos politica romaneasca ajunge partea intai a cuvantului compus de mai sus.
A urmat dl ministru Codrut Seres. Acesta, dupa doua saptamani de hartuiala de catre niste automobile care-i urmaresc atat pe domnia sa, cat si pe sotia sa, a hotarat finalmente – fie ce-o fi! – sa se planga opiniei publice. Ba, a mai si presupus de ce este urmarit: pentru ca e inflexibil si aplica legea, necedand niciodata, zice domnia sa, presiunilor pe care grupuri de afaceristi le exercita intruna asupra domniei sale, mai ales in legatura cu contractele pentru energia electrica. Aceasta, dupa cum se stie dintr-un scandal anterior, mult mai serios, era cumparata ieftin de la stat de firme particulare care o revindeau scump din nou statului. Dar dl Codrut Seres e decis: de-acum inainte, vanzarea energiei electrice se va face numai prin bursa. Pai atunci de ce sa-l fi urmarit agentii grupurilor de influenta? – te intrebi. Inainte de a se inscrie chiar un punct pe ordinea de zi a guvernului mascat, am numit CSAT, si toti cei care-i apara pe ministri, SRI, SPP, chiar SIE, sa se apuce de treaba, balonul de sapun lansat de dl Seres s-a spart: urmaritorii dumisale nu erau decat niste ziaristi insistenti, care voiau sa-l prinda pe dl ministru cu vreo ilegalitate, cum s-ar zice, in off-side. Totul e bine cand se termina cu bine. Ceea ce nu putem spune si-n cazul dintai, care abia a inceput si ameninta sa dureze. Dar cum ridicolul nu ucide, nici tribunul si nici consiliera sa nu vor avea de suferit din cauza acestei aliante, disperate, probabil, pentru amandoi.
S-a distrat, cam strepezit, si dl prim-ministru in acest sfarsit de saptamana, cand propriul sau vicepresedinte, ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, si-a luat distanta de pozitia grupului dominant din PNL, cerand tratative serioase cu grupul Stolojan. Aici un singur lucru e de intrebat: nu cumva au inceput prea devreme aceste manevre, nu cumva vor macina ele, inca inainte de visata integrare in Uniunea Europeana la 1 ianuarie, alianta de la guvernare? Alergatorii de cursa lunga stiu sa atace la timp spre a castiga cursa, daca o fac prea devreme isi pierd fortele inainte de finis. In cazul nostru, greseala e ca integrarea nu e un finis, ci un start, adevaratul start al acestei aliante la guvernare, asa ca graba cu care ea se precipita spre dizolvare seamana mai degraba cu o inexplicabila sinucidere politica. Al treilea grup liberal vorbeste, ca si celelalte doua, de unitatea partidului. Unitate cu cine?
