Expediem poate cu prea mare usurinta ceea ce se intampla acum in Franta in zona agresiunilor determinate de frustrari de ordin social si economic. Spunem ca integrarea sociala conceputa de Franta si de Occident a esuat. Lucrurile, cred, stau putin mai complicat. Acest putin masoara de fapt falia uriasa care se casca intre ce credem sau ce ne e comod sa credem si realitatea propriu-zisa.
Toti musulmanii care la urma urmei asculta mai degraba de imam decat de ordinea si legalitatea statelor unde traiesc de ani si ani nu sunt doar simpli nemultumiti carora statele occidentale le pot inchide gura cu ajutoare sociale substantiale, pompand fonduri mari pentru constructia de scoli si de spitale, crearea de noi locuri de munca etc. Marea migratie in Occident a celor atrasi pe de o parte de bani, dar pe de alta parte care nu se pot occidentaliza, adica nu sunt in stare sa-si asume comportamentul si mentalitatea tarilor de adoptie, a atins un punct critic si, ca orice substanta aflata sub presiune, explodeaza. Exploziile, fireste, trec, dar cauza care le-a produs ramane. Masurile de ordin social nu o pot neutraliza decat partial sau provizoriu. “Greul” nemultumirii continua sa mocneasca. Sutele de mii, daca nu milioanele de musulmani care actualmente locuiesc in Occident joaca rolul unei bombe a carei detonare, in ciuda celor petrecute, nici nu a avut loc.
Ceea ce vedem acum e doar prefata viitorului roman. La urma urmei, ce se intampla din 2000 incoace, gemenii newyorkezi, trenurile madrilene, metroul londonez, Beslan-ul si Nalchik-ul intr-un Caucaz pierdut de rusi, Bali-ul indonezian si cate altele nu sunt decat verigi, etape, trepte din ofensiva islamista globala. Am preluat expresia aceasta de la politologul Dragos Paul Aligica, remarcabil prin sintezele sale in domeniu. Europa occidentala, ca si intreaga lume crestina, este ingrozitor de subreda in fata unor asemenea izbituri. Principalul semn de slabiciune, cel mai grav, cel ingrijorator, cel mai regretabil, este dat sau se afla chiar in Constitutia europeana, unde radacinile noastre crestine nu sunt mentionate. Pai, atunci, logic, cum sa te menajeze ceilalti daca tu insuti ajungi sa-ti subminezi conditia?
Marea ofensiva musulmana actioneaza de fapt in sensul in care inconstientul unei Europe bolnave il doreste. Fiindca noi nu mai credem in ce suntem, ei ne lovesc de sus pana jos, cu pietre, dar si cu avioane, cu cutite, dar si cu bombe, cu invective pasagere, dar si cu strategii pe termen lung.
E o diferenta de mentalitate, de ideologie, de cultura. In Europa occidentala exista inca o conceptie de sorginte marxista potrivit careia aceste populatii, daca se poarta asa, nu fac decat sa exprime peste timp conditia lor de foste victime ale dominatiei coloniale. Cu alte cuvinte, fac zile fripte fostilor lor exploatatori. Nu acesta este adevarul.
O anumita propaganda subtila si eficace, prin care occidentalii au fost scoliti sa-si puna cenusa in cap pentru ce au facut, i-a adus acum in situatia de a fi asaltati acasa la ei. In mod paradoxal, din acest punct de vedere Europa rasariteana se afla inca la adapost. Saraci si traind mult sub comunism, nu reprezentam inca nici o tentatie pentru insurgentii calare pe Semiluna. Mi-e greu sa cred ca, in ciuda unor conflicte tip Hadareni, romii nostri ar putea sa faca ce fac musulmanii francezi. Si doar nici ei nu sunt integrati. Deci nu doar in social trebuie sa cautam cauzele, ci altundeva. Acest altundeva e tocmai irationalul unui univers coplesitor pe care nu-l intelegem.
