Nu-i de mirare ca strainii dau buzna in Romania sa faca bani. E un taram binecuvantat, unde pana si batranele de peste 90 de ani fac intr-o frenezie afaceri care le aduc sute de mii de euroi, pe care ii lasa apoi mostenire nepotilor versati mai putin in business si mai mult in politica. La fel si la bursa, castigurile sunt fulminante. Pana si o simpla actiune se vinde la preturi astronomice fata de valoarea initiala, asigurand astfel traiul decent al unui alt important contingent de politicieni. Este adevarat, marile castiguri, cum-necum, se lipesc tot de politicieni, de rudele sau de apropiatii acestora, care au noroc la afaceri, la castigat licitatii din bani publici, la informatii pretioase pentru speculatiile bursiere. Pentru unii diplomati straini acest noroc pare inexplicabil. Pentru noi a devenit deja obisnuinta. Intre timp si in paralel, autoritatile se dau de ceasul mortii in lupta cu perfida coruptie. Nici n-a inceput bine anul si premierul a organizat o mare adunare a diriguitorilor acestui sport national, proferand amenintari groaznice la adresa coruptilor si a organelor si organismelor care nu-si fac treaba. La fel si presedintele. Intre doua drumuri pe Valea Oltului, mai arunca o ghiulea catre grupurile de interese ce graviteaza in jurul Ministerului Economiei si din cauza carora platim de ani de zile un pret prea mare pentru gazele rusesti. Intelegem ca din motive de comision necurat. Ministrul Economiei se simte vizat si sare cu replica: pretul nu e mai mare, iar presedintele risca sa fie acuzat de tainuire daca nu spune clar care sunt grupurile de interese. In final, n-am inteles nimic: este sau nu costul gazelor mai mare pentru noi decat pentru restul lumii? Sunt sau nu grupuri de interese? Iese ceva din toate aceste comitete, comitii, adunari si declaratii anticoruptie sau ne invartim in jurul cozii ca si anul trecut, cand pana si presedintele Basescu, exasperat probabil ca nu sunt prinsi marii corupti, a dat curs teoriei iliesciene in domeniu: daca nu mai vorbim de coruptie, ea nu va mai exista?!
Una peste alta, de 15 ani ne tot luptam cu coruptia, dar mari corupti n-au prea fost descoperiti pentru a fi trimisi la puscarie. De furat s-a furat pe rupte, s-au facut imperii peste noapte, o tara intreaga a fost mentinuta la standardele de viata ale lumii a treia, in timp ce marile dosare erau ori falsificate la greu, ori facute la plesneala, ori tergiversate pana la prescrierea faptelor. Cert este ca, in afara de plevusca, marii rechini ori macar vreun crocodil mai acatarii n-au avut de suferit. De ce? Pentru ca sistemul insusi e “ticalosit”. Spre a-i infunda pe marii borfasi e necesar un sistem care sa functioneze pe baza de legi si proceduri foarte clare, fara comanda “de sus” si fara “portite” anume lasate pentru clientii domnilor avocati parlamentari care fac legile sau pentru clientela de partid. Un sistem unde promovati sa fie profesionistii, nu slugile, cumetrele ori santajabilii. Din nefericire, casta alesilor este inca de o foarte proasta calitate: putini oameni de valoare si multa umplutura cu smenari, spagari, plescari. Altfel cum s-ar explica proiectul de statut pe care ei insisi si l-au facut, fara nici o rusine, si care tocmai a fost respins de presedintele Basescu? La ce le trebuie lor pasapoarte diplomatice pentru neveste si odrasle, la ce le trebuie legitimatiile de parlamentar si dupa ce-si pierd fotoliile daca nu pentru trafic de influenta? Va mai trece apa pe Dambovita pana ce vom scapa de toate haimanalele din politica si din Justitie astfel incat sistemul sa functioneze cum trebuie. Si totusi de undeva trebuie inceput!
