Încă de anul trecut am putut observa o creștere a numărului candidaților la concururile de admitere organizate de universitățile de Medicină și Farmacie, probabil după ce au fost difuzate în audiovizual numerose materiale cu eroii din prima linie.
Acum, devine evident un alt fenomen, după ce școala a stat un an de zile în mediul online.
Facultățile cu departamente de formare a profesorilor au fost luate cu asalt de absolvenții de Bacalaureat.
Nu de la puțini am auzit motivația: “cred că eu aș organiza ore online mai bine decât profesorii bătrâni”.
Această ambiție a unor tineri de a dovedi că sistemul educațional românesc poate fi performant reprezintă un aspect pozitiv, însă este doar un început de drum.
Unul dintre principalele lucruri pe care ni l-a demonstrat pandemia COVID-19 este că avem mari lacune în pregătirea cadrelor didactice, mai ales a celor tinere.
În mod firesc, oricine s-ar gândi că un profesor proaspăt ieșit de pe băncile facultății este mult mai ușor adaptabil la noile tehnologii.
Din nefericire, avem numeroase exemple care demonstrează contrariul.
Poate că avem tineri dornici să revoluționeze învățământul din țara noastră, dar pentru acest lucru au nevoie de o pregătire foarte bună în facultate.
E greu însă de crezut că această pregătire temeinică pentru predarea online va începe cu generația de boboci de la facultățile de formare a profesorilor din toamnă, cât timp universitățile abia acum compun proiecte sau în cel mai fericit caz abia le-au fost aprobate proiectele pentru dotarea cu mijloace digitale de predare.
