Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Pierde sau câştigă România din integrarea în UE?

Stefan Vlaston 26.11.2013 - 21:43

Categoric câştigă. Chiar dacă va pierde, la un moment dat, din suveranitate. Progresele făcute de România după epoca Năstase se datorează perioadei de preaderare şi apoi ...

Share

Categoric câştigă. Chiar dacă va pierde, la un moment dat, din suveranitate.

Progresele făcute de România după epoca Năstase se datorează perioadei de preaderare şi apoi primilor paşi pentru  integrarea în UE.

Uniunea Europeană s-a născut dintr-o idee generoasă. Ne punem la un loc resursele umane şi materiale, ne ajutăm unii pe alţii,  în zonele în care est-europenii sunt rămaşi în urmă, facem transfer de bune practici în domeniile sensibile, pentru ca în final să ne bucurăm cu toţii de un nivel de trai decent, avantajele statului de drept, mobilitatea forţei de muncă şi a ideilor, comerţ liber între state,   securitate comună,  respectarea principiilor democraţiei.

Unele ţări sunt contributoare nete la bugetul UE, altele beneficiare nete, dacă acceptă tratatele şi principiile de funcţionare ale UE.

Iată ce a avut de câştigat România, fără aderarea la UE n-ar fi avut aceste avantaje:

1. Criteriile politice stabilite la Copenhaga, privind respectarea statului de drept şi a principiilor democraţiei, prevăzute în tratatele de aderare.

2. Uriaşele sume de bani nerambursabile, din exerciţiul financiar anterior şi din cele care urmează. Fără aceste sume, România ar fi în continuare cu infrastructura de ev Mediu, mai ales în rural. Faptul că a trecut o perioadă până când beneficiarii români s-au obişnuit cu exigenţele europene este de înţeles, iar transferul de bune practici este şi el benefic pentru România.

3. Salvarea democraţiei româneşti în momente de cumpănă, cum au fost cele din vara anului 2012.

4. Supravegherea independenţei Justiţiei, prin mecanismul MCV, fapt ce a garantat până în prezent funcţionarea fără ingerinţa politică a Procuraturii şi decizii corecte şi legale  la majoritatea judecătorilor.

5. Un flux de investiţii şi o piaţă de desfacere pentru economia autohtonă, care cu greu ar putea avea alternativă.

6. Mobilitatea forţei de muncă, a studenţilor, intelectualilor, care conectează România la piaţa muncii europene, la marile centre academice, universitare şi de cercetare. Se întreabă cineva care ar fi fost nivelul şomajului în România, fără această liberă circulaţie a forţei de muncă în UE?

7. Tratatul fiscal care impune un comportament economic, financiar şi  bancar raţional, pentru a atenua criza datoriilor suverane ale statelor (45.000 miliarde euro), şi a volumului imens al instrumentelor derivative financiare (de 11 PIB-ul mondial).

Dincolo de birocraţia existentă peste tot, balcanismul şi proastele tradiţii româneşti, în privinţa disciplinei muncii, a cultului lucrului bine făcut, reprezintă un handicap de care singuri am fi scăpat foarte greu, dacă am fi scăpat vreodată.

Rămâne discuţia referitoare la cât de liberă să fie piaţa liberă.

Din păcate, se înregistrează şi conivenţe nepermise între politicieni şi bancheri, care perturbă, pervertesc, blochează, inhibă mecanismele pieţei libere, mai ales în domeniul financiar bancar, cum ne demonstrează situaţia economică a Greciei. Acestea au fost posibile în absenţa unui cod strict de comportament financiar-bancar, respectat cu stricteţe de către toţi partenerii europeni, cu mecanisme de pedepsire a acelora care nu-l respectă.

Este bine, este rău, să existe această cedare de suveranitate a statelor către „jandarmi” din afara ţării?

Pentru România, Grecia, Spania, Portugalia, Italia, ţări cu un comportament economic iraţional, în care pomenile electorale sunt principalul mod de a câştiga alegerile, nu calitatea oamenilor, programelor şi proiectelor, este categoric util un jandarm european, care să evite ca ţări din UE să intre în capcana în care a intrat Grecia, ca urmare a acţiunilor unor conducători iresponsabili sau  criminali de-a dreptul.

Şi evitarea riscului ca dictatori precum Stalin, Ceauşescu, Honecker, Brejnev să-şi bată joc de popoarele lor sau să omoare 20 milioane de cetăţeni, cum a făcut Stalin.

Chiar evoluţia spre SUE, Statele Unite ale Europei, cu cedări de suveranitate, este benefică pentru România. Lăsată de capul ei, cu un popor pasiv, care nu ştie să-şi apere democraţia şi statul de drept, se pot întâmpla oricând evenimente precum cele din vara 2012, când justiţia, statul de drept, democraţia, au fost puse într-un imens pericol şi doar intervenţiile UE şi SUA ne-au salvat de la derapajul spre o nouă dictatură, machiată şi fardată ca fiind „democraţie originală”.

În concluzie, România are de câştigat din integrarea în UE şi chiar şi puţinii ani scurşi de la momentul aderării arată un imens progres în zona justiţiei, a statului de drept, a întăririi societăţii civile, şi chiar şi a economiei.  

Citește totul despre:

Comentarii

loading...