Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Pesedistul englez

Andrei Cornea Actualizat: 30.06.2016 - 22:29

Există un pesedist englez. Ca și cel român, are studii elementare sau medii, trăiește, nu în Teleorman sau Gorj, ci în plăcutul mediu rural englez sau orașe mici sau în vechi orașe industriale din nord. Este mai curând în vârstă de peste 60 de ani, de obicei pensionar, adică dependent de sistemul național de pensii. E conservator din fire și își ia informațiile din “The Sun” sau “Daily Mirror”, adică un fel de echivalent al Antenei 3. Acum a votat pentru Brexit, mai ales fiindcă i s-a spus în mod mincinos – și el a crezut – că străinii au năpădit Marea Britanie, că au furat joburile englezilor sau că stau degeaba, primind ajutoare sociale gene-roase de care el va fi lipsit.

Share

Există un pesedist englez. Ca și cel român, are studii elementare sau medii, trăiește, nu în Teleorman sau Gorj, ci în plăcutul mediu rural englez sau orașe mici sau în vechi orașe industriale din nord. Este mai curând în vârstă de peste 60 de ani, de obicei pensionar, adică dependent de sistemul național de pensii. E conservator din fire și își ia informațiile din “The Sun” sau “Daily Mirror”, adică un fel de echivalent al Antenei 3. Acum a votat pentru Brexit, mai ales fiindcă i s-a spus în mod mincinos – și el a crezut – că străinii au năpădit Marea Britanie, că au furat joburile englezilor sau că stau degeaba, primind ajutoare sociale gene-roase de care el va fi lipsit.

Cine sunt străinii? Străinii suntem, de data asta, „noi“: polonezi, români, unguri, slovaci, bulgari – est-europeni. Nu sirieni, nu musulmani, nu africani. N-a contat. Ba e chiar mai rău decât dacă am fi fost indieni, căci atunci am fi fost considerați foști supuși ai Imperiului. 

Într-ade-văr, pesedistul englez e și patriot, aidoma celui român, și, spre deosebire de acesta, are și o anumită nostalgie a Imperiului pierdut, fiindcă, ce-i drept, a avut ce pierde. Așa că nu e numai conservator și șovin, ci și frustrat. I s-a spus că, în ultimele decenii, Marea Britanie și-a pierdut independența, că niște inși scorțoși și antipatici decid la Bruxelles peste capul Parlamentului britanic pe care îl alege el. Nu înțelege aproape nimic din globalizare. Nu înțelege nimic din economia mare și din finanțe. Nu înțelege noile raporturi geopolitice. Ideea unei Europe federalizate cumva în cadrul Uniunii Europene îl îngrozește.

De fapt, nu prea știe nimic despre Uniunea Europeană, cu excepția faptului că de acolo vin primejdioșii străini însetați de joburi și că acolo, pe Continent, conduce Germania, adică țara împotriva căreia a dus două războaie cumplite. În schimb, ține minte că a fost cu Rusia în alianță tot de două ori, așa că, pentru el, Putin nu poate fi un pericol. În general, din istorie știe numai ce i s-a spus, de mult, la școală: că Anglia a învins Spania lui Filip al II-lea, Franța lui Napoleon și Germania lui Hitler – pe scurt, Europa, care a încercat s-o invadeze și care acum se pare că vrea să reia operațiunea prin desant bruxellez. Și mai știe că Europa asta suspectă e ajutată de cosmopoliții din Londra și de așa-numita elită politico-financiară. I se spune – și crede – că aceștia sunt autiști și nu mai aud vocea poporului. Iar poporul e – cum altfel – numai el! (Ceilalți 48% nu sunt niciodată poporul.)

 Ca și pesedistul român, și cel englez e în general un om cumsecade, modest și agreabil. Ai vrea să-l cunoști. (E, fără îndoială, și mult mai civilizat decât cel român.) E muncitor și responsabil. Are o mare tradiție în spate. Crede în lege și justiție. Știe că are drepturi. Are, fără îndoială, și mult bun-simț (common sense). Problema e că acest bun-simț e limitat la orizontul cunoașterii sale. Iar acesta e prea îngust pentru lumea de azi.

 Nu-l poți minți în legătură cu grădina sa, cu prăvălia sa, cu automobilul său – lucruri concrete și apropiate. Dar poți să-l faci să creadă aproape orice când e vorba de economia globală, de relațiile internaționale și mai ales când e vorba de străinul care „i-a năpădit“ țara. Supus propagandei mincinoase a unui Nigel Farage și oportunismului unui Boris Johnson, pesedistul englez a făcut un mare rău țării sale și Europei. Fără s-o știe și fără s-o vrea.

 Împotriva pesedistului – englez sau de orice naționalitate – e greu de luptat. Argumentele raționale nu funcționează bine la el, căci, dacă ar funcționa, n-ar mai fi pesedist. Democrația pretinde să-i acorzi toate drepturile electorale. Sigur, să-i ceri părerea prin referendum e un exercițiu riscant care trebuie evitat. Dar chiar și fără referendum, în alegeri, lipsa lui de orizont poate fi catastrofală. Demagogii și propagandiștii minciunii îl asaltează. Inși gen Ponta, respectiv Gâdea sunt, cu chipuri diferite, omniprezenți și se răspândesc tot mai mult. Diabolizarea străinului, a cosmopolitului, a „capitalismului global“, a „Sistemului“ sunt pârghii ușor de folosit și la îndemână prin metafore. Statisticile pierd lupta cu frustrările personale, alimentate de câteva imagini-șoc la televizor.

 Pesedistul – englez, român și de orice altă naționalitate – e de obicei un om onest și serios, care nu-și dorește decât să trăiască liniștit, așa cum a apucat, în valorile pe care le respectă și le înțelege. Ce poate fi mai firesc? Și totuși, e suficient să pui în acest aluat de calitate un pic de drojdie mizerabilă de propagandă și de oportunism politic și ceea ce va crește va intoxica Europa și lumea.   

Acest articol a fost preluat
din Revista 22

Citește totul despre:

Comentarii

loading...