Structura economiei nationale s-a schimbat destul de mult fata de sfarsitul anului 1997, cand s-a pus pentru prima oara problema centralizarii managementului procesului de privatizare. Astazi, sunt alti parametri in economie, iar conceptia despre privatizare s-a ajustat automat in raport cu acesti noi parametri. De aceea, nu vad motivul pentru care ar trebui reinviat managementul centralizat al privatizarii, prin recenta ordonanta de urgenta in baza careia Guvernul Romaniei a trecut cu totul Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie la AVAS. Masura a fost luata in conditiile in care nimeni nu si-a pus problema modificarii legislatiei de privatizare denaturata de PSD in anii 2001-2002.
Privatizarea unei companii nu mai este o problema de venit fiscal, de transfer al unui cost de restructurare ori de schimbari in structura unei economii nationale ca sa o faci la repezeala. Mai acut decat in anii 90', privatizarea unei companii trebuie conceputa astfel incat sa produca impact atat in economia locala, cat si in cea nationala ori internationala. Motivatia este simpla. O companie nu concureaza doar cu operatori locali, ci mai ales cu cei internationali, daca are pretentii sa supravietuiasca si sa devina competitiva. Asadar, privatizarea trebuie sa ajute o companie sa treaca de faza supravietuirii, sa se consolideze si sa se dezvolte atat in Romania, cat si in strainatate, printr-o expansiune agresiva, cand va fi cazul. Pornind de la aceste cerinte, ce tin cont de dezvoltarea unei economii nationale, privatizarea unei companii trebuie intregrata intr-o politica de crestere a competitivitatii, ceea ce nu sta in expertiza salariatilor AVAS, invatati pana acum sa lichideze, nicidecum sa construiasca politici. Integrarea/corelarea politicilor publice de privatizare cu cele de competitivitate o realizeaza Ministerul Economiei si Comertului, eventual cu Ministerul Finantelor Publice, dar nu AVAS.
As putea da si un exemplu din trecut care intareste ce am mentionat. Daca o parte din actiunile Romtelecom ar fi ramas la Ministerul Comunicatiilor si nu ar fi fost transferate in gestiunea FPS in mai-iunie 1998, dupa ce in prealabil oferta fusese pregatita la minister, privatizarea acestei companii nu ar mai fi fost intarziata 4-5 luni. Astazi am fi avut alt proprietar in loc de OTE. De pilda, SBC Communications Inc, intinsa in vreo 13 state federale din SUA si lider national in comunicatii, si care era dispusa sa preia Romtelecom dupa ce alti mari operatori din Europa se retrasesera. S-a ratat momentul, intrucat Ministerul Comunicatiilor si FPS aveau abordari diferite in privinta momentului in care oferta Romtelecom trebuie prezentata si corelativ facuta selectia ofertantilor. In felul asta, oportunitatile s-au pierdut, iar in final am ramas cu grecii de la OTE. Cazul descris mai sus explica cum lipsa capacitatii institutionale de coordonare si de expertiza intr-un domeniu specializat te conduce la rateuri. Or, daca am mai avut experiente negative in privatizare, banuiesc ca nu prostia a facut guvernul sa repete aceeasi greseala cu aceasta ordonanta prin care OPSPI trece la AVAS. Mai ales ca ordonanta cu pricina nu reglementeaza doar o simpla trecere in controlul AVAS a intreprinderilor privatizabile, ci si a celor care nu au cum sa fie privatizate ori a unor structuri de drept administrativ, cum ar fi Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat. Este inimaginabil cum ar putea fi privatizata o structura administrativa ale carei atributii nu au cum sa fie convertite in fapte de comert. Iti trebuie o minte extrem de elastica sa accepti asa ceva, desi asta nu te face inovativ.
Ideea de conducere unitara a managementului privatizarii cu aceasta ordonanta de trecere a OPSPI la AVAS este un fel de travesti desuet, care arata pe fond ca sistemul cautatorilor de rente functioneaza inca destul de bine in Romania, desi a fost criticat atat de PNL, cat si de PD, cat timp “socialistii” erau la guvernare, dupa bine cunoscuta formula de combatere a coruptiei.
Trecuta prin Guvern, fara o procedura de consultare si transparenta, ordonanta de trecere a OPSPI la AVAS va atarna foarte greu in imaginea publica a PNL intr-o viitoare campanie electorala. Actul normativ incurajeaza cautatorii de rente pe cel putin patru paliere, respectiv: in traficul de informatii din continutul ofertelor de privatizare, in consiliile de administratie de la companiile trecute la AVAS, la tranzactiile cu active fixe din patrimoniul companiilor astfel preluate, precum si in comisiile de privatizare constituite cu oameni politici, ce se substituie atributiilor unor angajati OPSPI si AVAS platiti din bani publici sa faca aceeasi treaba.
Democratii, care deocamdata au invocat ilegalitatea ordonantei de monopolizare a managementului privatizarii la PNL, vor reactiona poate la fel ca in 1997, cand s-au retras din guvern. Doar data de 1 ianuarie 2007 ii mai tine in loc. Timpul insa trece. Iar de aceasta data motivele sunt mai serioase decat par si decat tot ce s-a acumulat pana in prezent in conflictul (devenit) traditional PD-PNL. In locul democratilor, eu i-as lasa pe liberali sa preia OPSPI la AVAS si chiar sa-l gestioneze o perioada, dar fara sa ajunga sa finalizeze ceva.
