Mărturisesc că mă miram urmărind luni la televizor cum toate partidele doreau în principiu transparenţa averilor şi controlul conflictelor de interese. Să fi ajuns politicienii români atât de dedicaţi principiilor de transparenţă şi control public? Aş!
După apariţia televizată a premierului Boc, Guvernul a fost criticat pentru ceva ce a fost obligat să facă şi necriticat pentru ceva ce a omis să facă. Să încep cu a doua parte. Şefii ANI îi propuseseră Guvernului un proiect de lege care ocolea decizia Curţii Constituţionale, dar păstra puterea esenţială a ANI: aceea de a controla dacă există diferenţe semnificative între averea la începutul de mandat şi cea de la finele mandatului. Pentru că, de fapt, nu avem ceva cu averea în sine, ci cu averea care creşte excesiv pe durata mandatului prin raportare la veniturile obţinute în aceeaşi perioadă. Tocmai acest punct a fost eliminat din proiect în şedinţa de guvern. Cu alte cuvinte, Guvernul a şuntat proiectul făcut de ANI în punctul esenţial. Asta am reuşit eu să aflu dând telefoane unde trebuie, sper să mă înşel, dar nu cred.
Ce va mai fi ANI dacă acest proiect al Guvernului devine lege? Simplu: un fel de ONG. Nu e ceva rău în sine să fii ONG, doar eu însumi conduc o asemenea organizaţie, dar nu mai este ANI aşa cum ar trebui: o organizaţie puternică, cu atribuţii de verificare. Adică aşa cum este descrisă explicit în criteriul de referinţă stabilit împreună cu Comisia Europeană în Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Mi se poate spune: bine, dar ANI va putea în continuare să sesizeze Fiscul şi Parchetul. Este corect, dar simpla sesizare fără control din partea ANI este frecţie la picior de lemn. Să luăm un exemplu concret. Să zicem că o persoană fictivă A.N. este prim-ministru. În timpul mandatului, averea lui A.N. creşte cu un milion de euro. A.N. spune că a primit respectiva avere moştenire de la o mătuşă. Presa dezvăluie că mătuşa respectivă era o bătrână care trăia din pensie şi care făcuse bani prin tranzacţii ciudate cu oameni de afaceri apropiaţi ai primului-ministru. Dar pe hârtie, averea provine din moştenire. Ce va face ANI în noua variantă, cea propusă de Guvern? Va observa o diferenţă de avere. Va sesiza Fiscul. Aşa cum e obişnuit să funcţioneze, Fiscul va pune următoarea întrebare: a plătit A.N. impozite pe milionul de euro în plus? Da, a plătit. Sănătate şi la revedere! Atât face Fiscul.
Apoi, ANI ar putea să sesizeze şi Parchetul. Procurorii ar putea pune următoarea întrebare: a dobândit A.N. averea în urma unei ilegalităţi? Nu avem de unde să ştim, pentru că procurorii nu pot pleca de la avere ca să caute ilegalităţi, ci invers: descoperă ilegalităţi şi propun, eventual, şi confiscarea averii rezultate în urma ilegalităţilor. Întâmplător, în cazul A.N. (Adrian Năstase, pentru cine nu s-a prins) există dosare privind infracţiuni, deşi nelegate direct de averea mătuşii. Dar dacă aceste dosare nu există deja, procurorii vor spune: ne pare rău, a avea un milion de euro în plus nu constituie în sine o infracţiune, iar noi nu putem investiga decât infracţiuni. Doar averea dobândită este prezumată licită, aşa zice Constituţia, şi ea este interpretată strict de către Curtea Constituţională. Ce se întâmplă de fapt? Nimic. ANI a sesizat, Fiscul şi Parchetul au răspuns, AN-eii ţării sunt sinceri şi afişează averi despre care nu pot fi întrebaţi.
De aceea sunt politicienii atât de relaxaţi la televizor şi spun galeş: este necesar să avem ANI şi ea va sesiza Fiscul şi Parchetul. Uită să vă spună că Fiscul şi Parchetul nu pot face nimic. Ar putea să o facă dacă legile s-ar schimba şi dacă Fiscul ar fi mai activ în a căuta să impoziteze averile fără justificare. Vedeţi o mobilizare în viitor dinspre Parlament pentru a da dinţi celor două instituţii? Eu nu. ANI va aduna declaraţiile de avere şi va face sesizări. Cam asta fac deja ONG-urile. De pildă, Centrul de Resurse Juridice i-a sesizat Parchetului câteva cazuri de incompatibilităţi, ba chiar a şi cerut anularea unor decizii unde consilieri locali au votat în conflict de interese. ANI va fi un ONG specializat pe domeniu, cu bani de la stat. Este bine să-l avem, dar nu asta am promis Uniunii Europene şi nu doar de atât avem nevoie.
Altfel, capetele vorbitoare de la televizor au fost foarte dure luni cu Guvernul pentru că a propus existenţa a două declaraţii de avere: una cu detalii personale şi confidenţială şi alta fără asemenea detalii şi publică. Este totuşi ceva care nu afectează esenţa: avem nevoie să ştim nu unde locuiesc politicienii, ci dacă şi-au cumpărat casa cu bani legitimi. Dar ceea ce Guvernul a adoptat în disperare de cauză ca să se adapteze deciziei Curţii a fost prezentat ca dovadă de mare secretomanie. Marko Bela declară senin că ANI trebuie să fie funcţională după o nouă lege în maximum două săptămâni. Mărinimos liderul UDMR, mai ales dacă ne amintim ce opoziţie a făcut formaţiunea maghiară când a fost înfiinţată ANI. Acum înţeleg şi relaxarea sa: ANI poate să fie foarte eficientă ca ONG de stat. Victor Ciorbea spunea la Realitatea TV că parcă am fi într-un roman de Kafka, că el nu poate comenta ceva ce nu există şi că e incredibil că Guvernul s-a apucat să ţină cont de decizia Curţii înainte de a fi publicată în Monitorul Oficial.
Asta, deşi decizia respectivă este de patru zile pe site-ul Curţii, acolo unde se pun deciziile de obicei. Asta e problema domnului Ciorbea, mă-nţelegeţi, care pare mai degrabă dintr-un film cu proşti decât din romanele lui Kafka, unde mişunau totuşi oameni inteligenţi. Sau acest mare european Mădălin Voicu, care se arăta convins că Băsescu s-a dus la Bruxelles şi i-a cerut lui Barroso să facă declaraţia legată de ANI. Tare Băsescu, dacă ar fi aşa. Dar nu este, de fapt, preşedintele a făcut un exerciţiu de limitare a pagubelor, cei de la Comisie se simt traşi pe sfoară. Şi chiar sunt. Iar acum Guvernul a adoptat o atitudine prea timidă şi a anihilat orice putere de control al averilor pentru ANI. Asta, deşi exista, de pildă, o lege din 1996 şi verificată deja de Curte care permite controlul averii nejustificate. Guvernul putea să-i dea o şansă proiectului făcut de ANI, nu să taie orice speranţă de la bun început. Nu mi-e clar dacă Emil Boc a fost tras pe sfoară de către ministrul Justiţiei sau a făcut-o de bunăvoie. Par convinşi că, dacă vom avea în continuare ceva ce se va numi ANI şi care se ocupă vag de averi, atunci România va îndeplini criteriul de referinţă al Comisiei Europene. Aş paria că cei de la Comisie nu cred asta!
