Tranzitia Romaniei pare incheiata, iar lung asteptata aderare la UE un fapt. S-ar putea spune ca ne este permis sa sarbatorim noul statut de democratie consolidata, bazata pe domnia legii si dotata cu o economie de piata functionabila. Realitatea insa arata ca Romania continua sa ramana o tara cu probleme structurale adanci, pe care, in absenta unei presiuni de la Bruxelles, aderarea mai curand le va croniciza decat sa le amelioreze. Romania intra in UE ca fiind de departe cel mai corupt stat membru – conform Transparency International – si avand o societate profund divizata, cu decalaje in crestere constanta intre saraci si bogati. Clasa politica si economica ramane dominata de fostii comunisti sau descendentii acestora. Romaniei ii lipsesc partidele politice in sensul occidental al notiunii, cu o ideologie conturata; exista doar grupuri de interese, pentru care politica este subordonata oportunismului. PSD, teoretic dedicat justitiei sociale, a gestionat o perioada in care polarizarea sociala a devenit din ce in ce mai acuta. Partidul Democrat, care se revendica de la centru-dreapta, si-a schimbat anul trecut orientarea de centru-stanga pentru a se putea afilia la Partidul Popular European. Comunismul a fost inlocuit de un capitalism de jungla, brutal si bazat pe valori ale darwinismului social, lipsite de moralitate.
Romania este departe de a fi europeana in ceea ce priveste serviciile oferite cetatenilor. Sistemul de sanatate este un model de coruptie, ineficienta si dominatie a unor structuri ierarhizate care blocheaza initiativa, in special prin subordonarea asistentelor fata de doctori. Platile pe sub mana ar trebui sa fie repudiate ca practica inacceptabila pentru orice stat membru al UE, dar continua sa existe pe scara larga in Romania. Un studiu aprofundat al problemei finantarii sistemului de sanatate, in care costurile sale sa fie comparate cu cele din tarile dezvoltate, lipseste inca, desi constituie o preconditie esentiala pentru o reforma reala. Sistemul de educatie este serios subfinantat; salariile profesorilor, absurd de scazute fata de actualele costuri de trai, fac aproape imposibila atragerea unor oameni tineri si talentati catre aceasta profesie. Sistemul de justitie este departe de a fi realmente independent, anchetele legate de multiplele acuzatii de coruptie impotriva unor figuri marcante ale vietii politice aproape ca nu progreseaza deloc.
Exista un pericol real ca multi dintre cetatenii Romaniei sa ramana dezamagiti de UE. Pentru multi, aderarea va aduce mai multe greutati – cheltuielile zilnice vor creste, iar cei mai putini isi vor permite o locuinta proprie. Visul de a munci in strainatate a fost si el serios zdruncinat, dupa ce aproape toti membrii UE au impus o perioada de tranzitie inainte sa acorde Romaniei deplina libertate de miscare a fortei de munca. Exceptand posibilitatea de a calatori doar cu cartea de identitate si fara pasaport, romanii vor observa foarte mici diferente in oportunitatile de a se misca in UE fata de situatia din 2006. Vor constata in acelasi timp ca aderarea nu a contribuit prea mult la gradul in care s-a imbunatatit calitatea guvernarii, a administratiei publice sau a serviciilor de baza. In termeni politici, riscul este aparitia unui derapaj nationalist, in momentul in care alegatorii deziluzionati se vor reorienta dupa ce si-au pierdut speranta ca UE va rezolva problemele tarii. Ironia faptului este ca statutul de membru al UE le va usura nationalistilor sarcina de a castiga influenta politica, avand in vedere faptul ca in ultimii ani efortul de a prezenta la Bruxelles o imagine de stabilitate si moderatie pentru a evita alte intarzieri ale procesului de aderare a avut o influenta semnificativa in politica. Asa se explica si de ce in anul 2000 PSD a intrat la guvernare cu UDMR si nu a revigorat combinatia cu nationalistii din legislatura '92-'96. Pentru UE, singura solutie pentru a evita o astfel de desfasurare a evenimentelor este sa conceapa sanctiuni eficiente care sa fie aplicabile postaderare in cazul in care autoritatile din Romania nu vor implementa reformele inca necesare. Altfel aderarea ar putea duce in ultima instanta la discreditarea UE ca intregime.
