Corupția s-a manifestat în România post-postdecembristă în majoritatea domeniilor reglementate de Stat: sănătatea publică (#colectiv), sistemul bancar (vezi celebrele falimente ale anilor 1990), administrația locală (baroniada), sistemul de justiție (Rodica Stănoiu & co), jocurile piramidale de tip Caritas, FNI (unde era SRI?), plus educație (plagiatele din sistemul universitar).Pentru a scăpa de povara fiscului, majoritatea IMM-urile plătesc mită. Cum scăpăm de această pacoste?
Pentru o veche tradiție de gândire, care începe cu Platon, trece prin Augustin de Hippona și sfârșește prin doctrina politică a părinților fondatori ai SUA, natura umană e vinovată de apariţia şi răspândirea comportamentelor corupte. Progresiștii neagă acest adevăr și se iluzionează că anumite inginerii sociale vor produce utopia societății perfecte.
Deși natura umană e aceeași, pretutindeni, fenomenul corupției are o distribuție inegală pe harta lumii. Din ce motiv? Răspunsul nostru e foarte simplu: din pricina unor proaste aranjamente instituționale pe care anumite comunități politice (numite națiuni) le acceptă sau chiar le încurajează.
În timpul crize economice din 2008, antreprenorul Peter Schiff ilustra rolul Băncii Centrale dând acest exemplu colorat: la o petrecere între tineri, va exista inevitabil tendința, alimentată de vârstă și exhibiționism social, ca participanții să consume în mod excesiv alcool. Întrebarea relevantă nu este de ce oare tinerii consumă prea multă vodcă, ci mai degrabă: cine a adus băutura la petrecere? În cazul nostru, furnizorul de alcool pentru comportamentul corupt al oamenilor din instituțiile publice e Statul birocratic, maximal, obez.
Un Stat supra-dimensionat cauzează corupția. Niciun partid al bunelor intenții nu va stopa dorința pentru foloase necuvenite.
Vă dau un singur exemplu: dacă ai nevoie de autorizație pentru a face orice sub cerul liber, atunci cantitatea de mită dată și luată va crește. Funcționarul va acorda licențe pe sub tejghea. Campionii luptei împotriva corupției nu sunt cei care strigă „Eu votez DNA”, ci cei care spun: Eu vreau un Stat minimal!
