Transparency International a publicat recent Indicele Perceptiei Coruptiei (CPI) pentru anul 2006. Sec, Romania se afla pe ultimul loc dintre tarile Uniunii Europene, cu un scor de 3,1 – pe o scala de la 0 la 10. Ce-i drept, unii s-au grabit sa afirme ca suntem ultimii din Europa, desi devansam Ucraina, Serbia, Bosnia-Hertegovina, Macedonia, Albania si alte cateva tari ex-sovietice, a caror apartenenta la geografia europeana e conjuncturala. Fara sa incerc a spune in vreun fel ca nu am avea probleme majore cu amploarea coruptiei, am sa atrag in cele ce urmeaza atentia asupra partilor pline ale paharului, fie si numai pentru ca in relatarile din presa am vazut exclusiv referiri la partile goale. Partile pline se afla ca de obicei la fundul paharului si devin vizibile de indata ce aprofundam metodologia de constructie a CPI.
Mai intai, trebuie spus ca indicele construit de TI este rezultatul agregarii rezultatelor a 12 anchete la care au raspuns experti si oameni de afaceri, realizate (de catre diverse organizatii) in anii 2005 si 2006 (pentru anul trecut fusese prezentat un indice rezultat din anchete realizate in 2003, 2004 si 2005). Cu alte cuvinte, interpretarea indicelui ca masura a perceptiei fenomenului in anul 2006 este partial abuziva. Datorita faptului ca jumatate din anchete au intrat atat in constructia CPI 2005, cat si a CPI 2006, salturile semnificative de la un an la altul sunt excluse. Evolutia Romaniei in clasamentele ultimilor ani este urmatoarea:
Dupa cum se vede, dupa 2002 exista o tendinta lenta, dar constant pozitiva – suntem bolnavi, dar ne tratam.
A doua observatie este ca agregarea rezultatelor diferitelor cercetari s-a facut pe baza rangurilor (pozitiilor in clasament), si nu a scorurilor. Cu alte cuvinte, tarile situate pe ultimele locuri ale unei anchete vor capata scoruri apropiate de zero. Dar nu toate tarile au fost incluse in toate anchetele. De exemplu, Romania a fost clasificata pe baza a 8 dintre cele 12 anchete luate in considerare. Datorita pozitiei de tara candidata la aderare, Romania este inclusa in unele anchete care vizeaza indeobste tarile dezvoltate – de exemplu, in World Competitiveness Yearbook, realizat de catre World Competitiveness Center din Elvetia. In acest clasament, Romania ocupa locul 57 din 61 de tari (corespunzator unui scor apropiat de 1), dar devanseaza Polonia si Croatia. In schimb, lipseste din unele anchete ce se adreseaza tarilor mai sarace; astfel este Country Policy and Institutional Assessment realizat de Banca Mondiala, unde sunt incluse tarile eligibile pentru fondurile IDA (parte a Bancii Mondiale care ajuta tarile slab dezvoltate sa reduca saracia). Am luat acest exemplu pentru ca el explica de ce, de exemplu, Republica Moldova, tara care nu este inclusa in ancheta elvetienilor de la WCC, dar ocupa un loc de mijloc in clasamentul Bancii Mondiale (deci un scor apropiat de 5), se claseaza in CPI pe un loc mai bun decat Romania.
Cu alte cuvinte, mecanismul de realizare a CPI ii favorizeaza pe cei ramasi in satul lor in defavoarea saracilor de la oras. Romania tocmai a pasit, cu teleguta in spinare, in metropola Uniunii Europene.
