Vestea buna este ca PDL si PSD s-au inteles in mod oficial si public sa sustina candidatura lui Dacian Ciolos pentru postul de comisar european pentru Agricultura. Vestea mediocra este ca atat oficial, cat si neoficial nu avem un plan B. La cat se cearta partenerii de coalitie pe la televiziuni, trebuie sa remarcam acest simplu fapt: o decizie comuna pe un subiect major. In iunie recomandam exact asta celor doua partide (vezi raportul Centrului Roman de Politici Europene – Romania la Consiliul European / Note pentru "comisarii" romani), plecand de la premisa simpla ca, daca desemnarea comisarului va deveni subiect de zazanie in coalitie, sansele noastre de a obtine un portofoliu important vor scadea. Asumarea oficiala a candidaturii pentru un portofoliu atat de important (politicile agricole comune consuma 40% din bugetul UE) este un pas indraznet.
Tatonarea terenului a inceput inca de anul trecut, fiind unul dintre putinele puncte de acord intre guvernul liberal si Traian Basescu, dovada ca atunci cand nu trebuie sa se dea cocosi in fata presei se pot intelege. Intre timp, oficialii nostri au tot luat pulsul fata de idee in diverse intalniri oficiale. Faptul ca au decis acum sa iasa public cu propunerea poate insemna ca s-au convins ca exista sanse. Altfel, anuntul public este riscant din punct de vedere al imaginii: asteptarile presei sunt acum foarte mari; daca vom obtine orice altceva decat Agricultura, Guvernul va fi tocat pentru ca a suferit un esec.
Ce urmeaza deci ca strategie politica? Avem sprijinul Frantei. De fapt, sprijinul Frantei a fost motivul pentru care Romania a marsat cu aceasta candidatura. Franta are un interes clar in chestiune. In mod cutumiar, francezii nu pot avea ei aceasta functie, desi sunt cei mai mari consumatori ai fondurilor din domeniu (de fapt, tocmai pentru ca incaseaza cei mai multi bani, ideea ca tot ei sa controleze portofoliul ar naste reactii adverse). In aceste conditii, Franta are interesul ca portofoliul sa mearga la o tara cu o pozitie conservatoare si cu un sector agricol important. Romania indeplineste ambele conditii. Tocmai de aici ni s-ar putea trage si esecul. UE este impartita in ce priveste Politicile Agricole Comune (PAC) in doua mari tabere: conservatorii si reformistii. Conservatorii, condusi de francezi, cred ca Uniunea ar trebui sa mentina politica de subventionare a agriculturii si ca PAC este un exemplu de politica de succes.
Reformistii sunt cei care considera ca agricultura ar trebui sa fie tratata ca un domeniu economic ca toate celelalte si ca PAC consuma prea mult din bugetul comun. Ca sa castige aderenti, reformistii spun ca o buna parte din banii care merg acum spre subventii ar trebui indreptati spre dezvoltare rurala, adica spre proiecte de modernizare a satelor, in esenta. Acest punct de vedere este sustinut de state unde agricultura detine o pondere mica in PIB (Marea Britanie, Olanda). Nici una dintre tabere nu isi va impune clar punctul de vedere in actuala dezbatere privind PAC dupa 2013, dar din tensiunea dintre cele doua tabere va iesi probabil o reforma a actualului sistem. In acest context, trebuie sa prezentam candidatura Romaniei ca pe o solutie de compromis. Sprijinul Frantei a fost necesar pentru a impinge ideea in prima faza, dar daca vom miza doar pe sprijinul francez, riscam sa ne punem in cap tabara reformista.
Cu alte cuvinte, fiind doar "candidatul francez", Dacian Ciolos va pierde. Daca se va prezenta ca o tara agricola interesata de inghetarea starii de fapt, Romania va fi blocata de englezi, olandezi si de ceilalti reformisti. Ce trebuie sa facem? Sa vorbim direct cu ei. Sa le punem pe masa niste idei clare privind viitorul PAC. Acesta ar trebui sa fie rolul lui Ciolos in urmatoarele doua luni. Poate ar trebui sa discutam si in plan intern despre dilema: subventii versus bani de dezvoltare rurala. In definitiv, Romania are nevoie de amandoua. De fapt, as merge impotriva curentului si as spune ca avem nevoie mai mult de dezvoltare rurala decat de subventii, e de ajuns sa ne uitam la cum arata satele Romaniei si sa constatam acest lucru. In acest moment, fermierii romani primesc numai o parte din subventiile primite de cei din Vest. O recalibrare a PAC cu scaderea subventiilor si cresterea fondurilor nu i-ar afecta direct si imediat, dar banii pentru modernizarea satelor ne-ar prinde bine.
In loc sa cautam sa crestem neaparat subventiile pentru fermierii romani, de ce sa nu acceptam scaderea generala, la nivel UE, daca primim in schimb bani pentru modernizarea satelor? stiu ca politicienii romani nu vor digera usor o asemenea idee, pentru ei subventia e sfanta, iar Ministerul Agriculturii e total captiv lobby-ului agricol. Dar daca vom spune la Bruxelles "Noi vrem subventii mari si eterne, deci dati-ne Agricultura", e sigur ca vom fi blocati. Ar fi cazul sa semnalam ca nu suntem chiar atat de "francezi" si sa dam de inteles ca vom adopta o pozitie de mijloc.
Revenind la discutia din coalitie, se pare ca Mircea Geoana ar fi propus la intalnirea de luni sa mergem si cu un plan B sau C. Emil Boc ar fi refuzat spunand ca, daca vom propune si altceva, vom primi sigur acel "altceva". Tind sa-i dau dreptate lui Geoana in acest caz. Situatia negocierilor e atat de complicata acum, incat probabilitatea de a esua cu planul A ramane foarte mare. Nu trebuie sa devenim captivi ai acestei idei. Un portofoliu mediu (Transporturi, Extindere) ni s-ar potrivi. Extinderea, de pilda, ar fi importanta pentru relatia noastra cu Moldova, daca tot ne propunem sa tinem usa UE deschisa pentru Chisinau. Comisarul pentru Extindere e important in modul de aplicare practica a Parteneriatului Estic, din care Moldova face parte. A urmari obsesiv doar Agricultura ar insemna, vorba englezeasca, sa punem toate ouale intr-un singur cos. Daca nu ne iese, riscam sa ne alegem iar cu un portofoliu insignifiant, ce mai ramane la redistribuire.
In fine, nu trebuie sa uitam nici rolul Parlamentului European. Daca vom reusi sa convingem sefii de state si pe Barroso (si el avand meciuri umilitoare acum in PE, care tot amana sa-i voteze nominalizarea), tot va trebui sa facem fata imaginii proaste pe care o are Romania in Parlament. Pentru multi europarlamentari, este exclus ca Romania, tara cu probleme in ce priveste fondurile europene, sa primeasca un portofoliu care gestioneaza bugete importante. Deci sa ne asteptam la dificultati la audierile din PE, Barroso va risca cu un candidat roman doar daca e sigur ca nu va avea probleme in Legislativ. Monica Macovei ramane o figura populara la Bruxelles. In grupul popular se vantura la un moment dat ideea ca portofoliul Justitie, Afaceri Interne si Libertati Civile sa fie despartit, iar Macovei sa primeasca "Libertatile". Nu e o idee de abandonat, poate fi un plan C rezonabil.
