Perioadele de framantari prin care trec acum toate cele trei partide mari par a fi mai mult decat simple "ciorovaieli" interne, cum le numeste presa. Luptele interne pentru putere sunt spectaculoase, dar si banale pe fond; au fost, sunt si vor mai fi. Dar oare asistam si la incercari de a crea masa critica pentru o schimbare de fond a partidelor? Raspunsul cinic este ca nu, cei care doresc schimbari de fond sunt marginali si lesne de ignorat de adevaratii detinatori ai puterii. Eu sunt insa mai optimist. Ideile incep sa aiba forta si in politica romaneasca, iar aparatorii statu quo-ului, desi puternici, vor fi in defensiva de acum inainte. E evident falimentul moral al partidelor, iar Nastase/Mitrea/Berceanu/Blaga et Comp. fac jocurile pe termen scurt doar. Cand vor suferi socuri, aceste partide se vor deschide fortat spre reformisti.
Victor Ponta a lansat public un manifest pentru partid. Presa a retinut mai ales faptul ca Ponta anunta acolo ca nu va candida acum la presedintia partidului. Dar este evident, a si spus-o, ca se pregateste pentru urmatoarea runda, peste patru ani sau cand va fi. Deocamdata manifestul sau, intitulat "Romania corecta", propune niste schimbari interne care seamana intr-adevar a schimbare de fond. Saptamana trecuta spuneam aici (vezi articolul "Lasati simpatizantii sa voteze in partide") ca deschiderea competitiei interne din partide catre public, prin implicarea cel putin a simpatizantilor nemembri, e o sansa de a depasi oligarhizarea partidelor. Mai spuneam ca organizarea de alegeri doar pentru membrii de partid e riscanta si insuficienta, intrucat partidele au prea multi membri fictivi, iar cei activi sunt prea putini si manevrabili. Habar nu am daca Victor Ponta a citit acel articol inainte de a lansa manifestul sau, dar ma bucur sa vad ca diagnosticheaza aceleasi probleme si vine cu solutii similare. Cu toate cate ne despart in opiniile politice, cred ca Ponta a devenit un viitor lider de neignorat.
Dintre pasii de actiune propusi de el, primul este "refacerea pe baze realiste si credibile a listei de membri si a sustinatorilor". Pasul numarul 4 suna asa: "Alegerea presedintelui prin votul tuturor membrilor partidului, pentru un mandat egal cu un ciclu electoral major, intr-un sistem cat mai deschis si stimulativ pentru cei din interiorul si exteriorul partidului (vezi alegerea lui Romano Prodi in Italia)".
Formularea este alambicata, ambigua si chiar usor incoerenta. Sa o fi lasat Victor Ponta in mod intentionat asa, pentru ca ideea de alegeri semideschise naste imediat reactii contrare? Ce spune aceasta formulare? Pare ca Ponta propune alegeri doar pentru membrii de partid. si totusi, imediat dupa aceea vorbeste despre exteriorul partidului. Cum ar putea fi alegerile in care voteaza doar membrii de partid un sistem "cat mai deschis pentru cei din exteriorul partidului"?
Exteriorul partidului inseamna cel putin simpatizantii. Mai ales ca la pasul 1 a vorbit si despre refacerea listelor de simpatizanti (de fapt, crearea lor, pentru ca nu exista). Mai mult chiar, trimiterea la alegerea lui Prodi in Italia nu poate fi intamplatoare. Sunt sigur ca un om care a fost patru ani in conducerea tineretului socialist european stie detaliile experimentului italian. Stanga italiana si-a chemat simpatizantii la vot, nu doar membrii partidelor respective. Astfel, cine se declara simpatizant si dona o suma simbolica de 1 euro putea vota pentru desemnarea candidatului stangii. In final, patru milioane de italieni au votat in alegerile semideschise ale stangii.
Nu sunt singurele propuneri destepte pentru o reforma structurala cuprinse in manifestul lui Ponta. Mai propune o conventie anuala a partidului (pe model laburist), care poate demite liderul si poate declansa automat alte alegeri. Apoi, liderul partidului ales prin "sistemul Prodi" ar trebui sa fie automat candidatul partidului pentru presedintie, deci oamenii chemati la vot ar stabili, de fapt, si agenda alegerilor oficiale pentru sefia statului.
Desigur, sunt in manifest si propuneri contraproductive sau care constituie doar exercitii de captat bunavointa pesedistilor (nu ma hotarasc in care categorie intra ideea de a sponsoriza organe de presa de orientare stangista). Asa cum altele intra curajos in chestiuni simbolice dureroase – vezi ideea de asumare critica a punctelor "gri" din istoria partidului, de genul Piata Universitatii. Una peste alta, manifestul Ponta este acum cel mai semnificativ proiect de reforma interna a unui partid din Romania – va indemn sa-l cititi in intregime pe www.victorponta.ro; toti cei 22 de pasi propusi acolo ar merita dezbatuti.
Nu stiu cum sa interpretez faptul ca un astfel de proiect vine din PSD, altadata partidul statu quo prin excelenta, acum schimbat serios in interior, dupa pierderea puterii in 2004, si in bine (competitia deschisa), si in rau (baronizarea). Depinde de Ponta sa construiasca aliante in partid pentru aceste idei. Deocamdata insa, grupul Preda-Macovei-Stoica din PDL e in urma ca substanta a propunerilor. Ei par impartiti intre strategia "totul public si dintr-o data", a lui Cristian Preda, si varianta "incet si fara sa starnim cuibul de viespi", adoptata de Sever Voinescu si Valeriu Stoica, cu Monica Macovei osciland intre cele doua.
Ar face bine sa se uneasca si sa actioneze ca un grup adevarat. Varianta Preda este mai atractiva si mai spectaculoasa, dar presupune riscul de a ramane o dezbatere pe blog, usor de ignorat in partid. Varianta Stoica-Voinescu are mai multi sorti de izbanda, dar presupune si ea riscul de a face un compromis dupa altul, pana pierzi din ochi directia mare. Oricum, reformistii din PDL (asa trebuie numiti, desi Stoica respinge aceasta eticheta, din prea multa diplomatie) ar face bine sa-si defineasca proiectul mai concret.
