Cat ar fi de benefic pentru toti, pentru Romania in primul rand, daca periodic nu am fi propulsati pe crestetul unui vulcan gata sa erupa; daca presedintele nu si-ar depasi din cand in cand atributiile prevazute de Constitutie si nu ar incerca sa traga si de sforile politicii interne, provocand grave tulburari in acest domeniu; daca premierul si echipa sa ministeriala ar fi lasati sa-si duca la bun sfarsit proiectele guvernarii, daca politicieni dubiosi ca provenienta politica si onestitate nu s-ar grabi la tot pasul sa demoleze ceea ce Guvernul a reusit sa realizeze si daca cetatenilor de rand li s-ar da, si lor, ragazul de a se concentra asupra activitatii zilnice pe care o desfasoara… Cat ar fi de benefic!
Vrem o tara europeana si facem cu buna stiinta lucruri antieuropene, in vazul tuturor. Ne mira apoi faptul ca nu suntem pretuiti. Se opereaza, bunaoara, presedintele tarii intr-o clinica vieneza, premierul ii face o vizita de curtoazie si este respins de cel vizitat, in vazul corpului medical si al intregii Viene. Premierul desemneaza un candidat pentru functia de comisar european, apare indata si asul din maneca cuiva, in persoana fostului securist Liviu Turcu, ca sa-l discrediteze pe cel propus, desi fusese in prealabil verificat de CNSAS (lovitura il viza, indirect, tot pe premier). Ministrul Apararii, suspendat din functie, isi dovedeste nevinovatia pe calea justitiei, dar nu este repus in drepturi, ci inlocuit cu un ministru PD…, PNL pierzand un portofoliu. Sunt doar cateva exemple alese la intamplare.
Dupa cum se vede, planul de lupta e vechi. De mai bine de un an si jumatate, PNL este sistematic supus unor atacuri venite direct sau indirect din partea presedintelui Basescu, respectiv din partea instrumentelor sale de lucru Ð dnii Theodor Stolojan, Valeriu Stoica si mica trupa de doamne dragalase care, atunci cand e nevoie, ies si dansele la atac Ð desi guvernarea Tariceanu s-a dovedit a fi buna, judecand dupa rezultate. Ce anume a putut deranja atat de mult Presedintia? Se poate oarecum deduce, analizand optiunile politice legitime ale conducerii PNL. Printre acestea figureaza pastrarea identitatii partidului, legitimat atat din punct de vedere istoric, cat si din cel al eficientei guvernarii actuale; refuzul ideii de fuziune cu PD; refuzul unor alegeri anticipate. Acestea din urma, conform premierului, ar fi amanat procesul de aderare si, in continuare, daca vor avea loc, vor prejudicia procesul integrarii. Ce conteaza! Aspiratiile politice ale presedintelui nostru jucator par a urmari (si) alte scopuri: slabirea PNL prin acea fuziune ilogica si crearea pe aceasta cale a unei forme mai voalate de inregimentare Ð marele pol de centru-dreapta, probabil obedient vocii prezidentiale. Dl Theodor Stolojan cere cu oarecare tupeu Ð deoarece, dupa justificata sa excludere, o face din afara partidului Ð cere, asadar, adoptarea de catre liberalii legitimi a faimoasei platforme politice, al carei punct central nu e altul decat “sa plece Tariceanu”! Numai ca Tariceanu si echipa sa au realizat dificila aderare a Romaniei la UE in timp ce tandemul Stoica-Stolojan batea drumurile tarii pentru a-l discredita pe premier si presedinte, totodata, al PNL. Este adevarat ca Valeriu Stoica a adunat in PNL Ð fara criterii selective Ð oameni care azi fac greutati partidului; iar Theodor Stolojan (descoperindu-si mai recente vocatii liberale dupa indelungi peregrinari initiatice prin PCE, FSN si slabiciuni politice pentru Ion Iliescu) a incheiat cu PSD protocolul Aliantei D.A., foarte important in acel moment. Dar ma intreb daca frumosul mesaj “Dreptate si Adevar” mai este respectat de acesti protagonisti si daca nu cumva era tainic pusa la cale, inca de pe atunci, si strategia subversiva la care asistam astazi.
Imi pare rau de atitudinea dlui Gheorghe Flutur. Il apreciam ca ministru. Dar se vede ca a fi bun intr-un domeniu nu inseamna a avea si caracter. Pentru mine, tot ce s-a intamplat in ultimele zile e aproape limpede: dupa ce s-a constatat ca platformistii nu prea aveau sorti de izbanda, s-a recurs Ð probabil tot dinspre Cotroceni via Stolojan-Stoica Ð la “solutia Flutur”, un fel de cal troian care sa provoace din interior disolutia partidului. Ce vi s-a oferit in schimb, dle Flutur? O functie de presedinte de partid? Un post de premier? Nu aveti remuscari fata de cel ce va spunea cu prietenie “Gigi”? Chiar daca nu pedepseste pe loc, istoria nu-i iarta pe cei vicleni, pe mistificatori, pe tradatori. Asa s-a intamplat cu Ceausescu, se intampla azi cu Iliescu, Nastase si altii…
Sper din tot sufletul ca liberalii din tara vor recunoaste, in tot acest zbucium, unde este adevarul, dreptatea si binele, pentru a fi solidari cu ele dincolo de micile lor interese imediate.
Doina Cornea, publicist
