Nu m-aș fi băgat în domeniul în care un coleg jurnalist, care nu mai știe nici el în câte servicii secrete este băgat, e doctor, firește în descrierea războaielor după cum ordonă cartierul general, dacă nu m-ar fi umplut plânsul de la atât de mult râs, în urma deciziei imberbilor useriști de a se declara gata de luptă. “Nu putem rămâne impasibili la noile crime ale talibanilor,” au spus nerecruții haștagiști politici.
Mămicoii, care șterpeleau până de curând doi lei de la mămicile lor din poșetă, pentru a-și duce piepturile la epilat sau să-și cumpere pudre de pomădat năsucurile roșii de la atâta tras pe nări, s-au trezit gata de răzbel.
Centura războiului trebuie însuflețită
De la cartierul general al pensaților politic s-a dat ordin de seară pe unitate. Adunarea tuturor trotinetiștilor, a haștagiștilor și a posesorilor de flamuri curcubeu, în curtea școlii, în vederea realizării unui marș cum nu s-a mai văzut. Spre Kandahar, băiețeii cu trusou!
Noilor recruți pentru cauza democrației afgane li s-au transmis, prin intermediul rețelelor criptate să nu-și uite ciorăpeii cu fundițe, bocceluțele cu apițe și Go-Pro-urile, ca să transmită live eroica lor viitoare luptă cu talibanii. Dar există o șmecherie cu toată înrolarea asta. Junilor bărbieriți pe piept, ca să nu fie confundați cu militarii pe câmpurile minate ale Afganistanului, li s-au pregătit de la sediu rujuri, rimeluri și sâni, așa cum le plac musulmanilor, pentru o dreaptă și cinstită încolonare pe centura războiului, în chip de suguși Yam Yam.
Foto care circulă pe internet
Păi de ce să nu fie și transgenderii progresiști ai lui Dănuț Barna și Daciănel Cioloș acolo, lângă Ambasada SUA din Kabul, printre apărătorii steagului curcubeu, pus pe clădire în ciuda familiei tradiționale musulmane? După așa o luptă mare poate se întorc și mai trec și ei pe sub Arcul de Triumf.
Acum, la modul serios, războaiele nu sunt gadgeturi sau rebeliuni de pe Netflix, acolo pleacă bărbații instruiți, nu brelocurile de cojones, viețuitoare fără gen.
Speriați de căderile în sondaje, tiriplicii de la USR-PLUS și-au adunat oastea de strânsură de prin cluburi, dintre leșinații autovaccinați, biberonați și siliconați, de ciudă că le-au sărit patru procente din sondaje, exact ca peruca drăcoaicei, la o despuiere bărbătească.
Un compromis istoric
Destul cu gluma. E cazul să le oferim cititorilor și lucruri serioase, interpretări argumentate, așa cum i-am obișnuit, într-o altă paradigmă decât a analiștilor de sub drapel.
Cea mai mare prostie auzită a fost repetată de tonomate: “A doua cădere a Saigonului.” Fel de fel de antiamericaniști au preluat teza. Atât de prost e Unchiul Sam?
În primul rând că trupele americane s-au retras, iar bravii lor soldați n-au fost trecuți prin iatagane. Printr-o serie de acorduri secrete li s-a lăsat talibanilor în posesie Afganistanul, o țară învecinată cu Rusia și China.
Osama bin Laden era omul CIA în vremea talibanilor antisovietici
Noi, cei care nu avem memoria spălată, ne mai amintim de mujahedinii, ajutați de CIA, în timpul războiului de zece ani cu URSS. În zona Kandaharului s-a miruit Al Qaeda, iar Osama bin Laden a fost recrutat de americani. Au dus o luptă de partizani, de hărțuire a dușmanului comun: Uniunea Sovietică.
Acum, după patruzeci de ani, nepoții mujahedinilor luptă cu o altă determinare. Doar armele lăsate de americani, atât atunci, cât și acum, mai reprezintă o constantă.
Talibanii au preluat controlul asupra Kabulului pentru că așa a fost scenariul negociat. Ei își readuc Califatul și șaria (legea lor străveche), americanii își mențin sutele de mii de hectare de mac, prin intermediari.
Să ne mai întrebăm de ce teroriștii din capitalele europene s-au oprit în pandemie? Există un agresor mai puternic, coronavirusul și un finanțator pe măsură: Big Pharma.
SUA au încercat să controleze Afganistanul. S-au lăsat păgubași. La fel ca URSS-ul lui Gorbaciov în 1989. Interesul era unul geostrategic. Afganistanul se învecinează cu China, cu Iranul, cu Pakistanul. Controlul Kabulului ar fi însemnat organizarea unui centru de trageri în inima zonei de conflict. N-a mers. S-a schimbat strategia. Prostia asta cu democratizarea țării e apă de pet, bună doar pentru trotinetiști. Poporul afgan e format din mai multe triburi. Cum să democratizezi o stare feudală?
Talibanii vor servi interesele celor care plătesc mai bine
Războiul va continua prin delegare. Talibanii vor face ce știu ei mai bine. Să distrugă zonele învecinate. Afganistanul nu e colț cu Beller, ci dincolo de multe alte țări musulmane.
Americanii au cheltuit 1.000 de miliarde de dolari pentru un război fără rost, zic analiștii propagandiști. Cunoașteți vreun război fără resurse umane, financiare și militare? Deștepți fiind, veți zice da. Războiul hibrid la care este supusă România.
Transmisiile live din Kabul, cu plecarea avioanelor americane – care exact ca în vechiul Saigon – au lăsat pe unii cu lacrimi în ochi, ne mai având loc, sunt în măsură să impresioneze retina colectivă, încă marcată de filmele cu Rambo, eroul din Vietnam. Lucrurile sunt bine rânduite. Nimeni nu rămâne în urmă. Doar că pelicula trebuie să impresioneze, să stoarcă lacrimi, să ardă planeta, mulțimea să stea cu sufletul la gură, totul pentru a masca înțelegerea generalilor americani cu șefii triburilor de talibani.
Doar vreun țivil din vreo societate civilă sau vreun pudel politic pot crede că lupta de douăzeci de ani a fost dusă în Afganistan pentru democrație.
La Kabul se toarnă un film de Oscar.
Vocile lumii
Washington Post
Ziar american