Trump interpretează greșit viitorul Europei, însă adevărul pe care liderii europeni nu îl pot evita este că niciun continent care își marginalizează milioane dintre propriii cetățeni nu poate rămâne competitiv, coerent sau încrezător. Adevărata amenințare nu este retorica lui, ci disponibilitatea Europei de a ignora fracturile pe care el le exploatează.
După ani de critici publice îndreptate către Europa, noua Strategie Națională de Securitate (NSS) a Statelor Unite elaborată de Donald Trump nu aduce noutăți majore. Totuși, una este să-i auzi retorica de pe scenă și alta să-i vezi viziunea asupra lumii consfințită într-un document oficial. Afirmația ei centrală: Europa va fi „de nerecunoscut în 20 de ani” din cauza unei „ștergeri civilizaționale”, dacă Statele Unite, „atașate sentimental” de continent, nu intervin să o salveze.
Europa are problemele ei. Zeci de ani de subinvestiții în oameni, stimulente politice persistente pentru a ignora comunitățile excluse și o reticență de a confrunta modul în care declinul demografic și cel economic interacționează rămân neabordate. Liderii politici evită în mare parte această discuție. Unii neagă problema, alții o recunosc în privat, în timp ce public dezbat simptomele fără a aborda cauzele profunde.
Totuși, o perspectivă mai clară vine de la cei care trăiesc cu aceste eșecuri. În întreaga Europă, milioane de persoane din clasa muncitoare supraviețuiesc printre fabrici închise, școli subfinanțate, locuințe inaccesibile și servicii publice deteriorate. Printre ei, romii accentuează imaginea. Fiind cea mai numeroasă și mai marginalizată minoritate din Europa, experiența lor expune alegerea continentului de a trata populații întregi drept daune colaterale. Când Trump apasă pe rănile Europei, aceste comunități confirmă unde doare.
Ce Surprinde Corect NSS în Privința Europei
NSS susține că „lipsa de încredere în sine” a Europei este cel mai vizibilă în relația sa cu Rusia. Da, paralizia Europei față de Moscova contrastează cu agresivitatea ei față de grupurile mai vulnerabile de acasă, amintind de descrierea sociologului Erich Fromm despre caracterul sadomasochist: supunere față de cel puternic, ostilitate față de cel vulnerabil.
Nu avem încredere în valorile europene. Trump are dreptate. Suntem slabi. Dacă am fi puternici, am apăra valorile europene ale democrației și pluralismului. Nu am demoniza minoritățile europene istorice și nu am introduce măsuri precum legea Sutar, pe care Slovenia a adoptat-o în grabă pentru a securitiza cartierele de romi după ce o bătaie într-un bar a degenerat în isterie. În Grecia, polițiștii trag adesea asupra adolescenților romi pentru infracțiuni minore, în Portugalia partidul Chega țintește rasial minoritățile și romii; în Italia, Matteo Salvini și-a construit o întreagă marcă politică pe paranoia anti-romi, la fel cum fac și alții cu imigranții, refugiații sau alte minorități. Liderii securitizează excesiv romii, în timp ce compensează prin prudență exagerată față de Rusia.
NSS evidențiază, de asemenea, declinul ponderii Europei în PIB-ul global, de la 25% în 1990 la 14% astăzi. Reglementările joacă un rol, la fel și declinul demografic, însă problema mai profundă este eșecul Europei de a investi în toți oamenii săi. Doisprezece milioane de romi, cea mai tânără populație din Europa, rămân excluși de la educație, angajare și antreprenoriat prin bariere structurale și discriminare, chiar dacă sondajele arată disponibilitatea lor covârșitoare de a contribui și rate ridicate de succes ale afacerilor rome sprijinite.
Dacă rata de angajare a romilor din România, Slovacia și Bulgaria – unde în prezent rata șomajului lor este cu 25 de puncte procentuale sub cea a populației majoritare – ar fi egalată cu media națională, câștigul combinat de PIB ar depăși 10 miliarde de euro. Pe un continent care pierde două milioane de lucrători pe an, a lăsa acest potențial nefolosit este auto-sabotaj.
Trump are dreptate în privința declinului ponderii Europei în PIB. Dacă Europa ar fi serioasă, nu ar crede că își poate lăsa populația romă la margine.
NSS avertizează în continuare asupra „subversiunii proceselor democratice” – și nu vorbește despre minorități. Din nou, Europa nu se ridică la înălțime. Aproape 12 milioane de romi dețin doar 13 locuri în 41 de parlamente naționale. Proporțional, ar trebui să dețină peste 400. Parlamentul European include locuri pentru Malta și Luxemburg, cu populații de 570.000 și respectiv 680.000, dar niciun loc pentru romi. Barierele legate de documente, înregistrare și protecție împotriva coerciției limitează participarea reală.
Trump are dreptate că avem un deficit democratic. Dar nu din cauza legilor împotriva discursului instigator la ură sau a barierelor constituționale pentru extrema dreaptă din unele țări. Cel mai presant deficit este faptul că 12 milioane de romi nu sunt reprezentați.
Un continent care irosește potențialul populației sale nu poate fi competitiv, iar unul care suprimă o parte a electoratului nu poate pretinde că este reprezentativ. Excluderea politică reduce prezența la vot și ratele de înregistrare, ducând la instituții sistematic nereprezentative, în timp ce excluderea economică face comunitățile mai ușor de manipulat prin cumpărare de voturi, coerciție și captură politică.
Leacul Lui Trump Este Otravă Delirantă
Așa-zisul leac al lui Trump este însă mult mai periculos decât diagnosticul lui. Strategia sa presupune că pseudo-suveraniștii de extremă dreaptă, opuși atât imigrației cât și minorităților, pot inversa declinul Europei. Dovezile arată contrariul. Brexit a lăsat PIB-ul Regatului Unit cu 6–8% mai mic decât ar fi fost altfel. Ungaria se confruntă cu creștere stagnantă, deficit ridicat și fonduri europene înghețate. Excluderea slăbește economiile și vulnerabilizează democrațiile.
Trump promovează suveranitatea pentru aliații săi, dar nu pentru Europa în ansamblu. Abordarea sa îi împuternicește pe moștenitorii ideologici ai forțelor pe care Statele Unite au ajutat cândva Europa să le învingă. În practică, „restaurarea” lui ar adânci dependența Europei față de Washington și apoi față de Moscova.
Apelul strategiei la redobândirea „încrederii civilizaționale” se sprijină pe alarmism demografic. Provocările migrației sunt reale, dar panica intensifică modelul sadomasochist descris de Fromm. Ea accelerează eroziunea, nu reînnoirea.
Argumentul pentru un Realism Incluziv
Adevărul este că Europa nu poate supraviețui realpolitik-ului global prin nostalgie liberală, summituri sau angajamente retorice, și nici prin spectacolele de extremă dreaptă care erodează instituțiile.
Ceea ce Europa are nevoie este realismul incluziv: recunoașterea faptului că investiția în toți oamenii săi nu este caritate, ci o necesitate strategică. Ascensiunea Chinei ilustrează acest lucru. Zeci de ani de investiții în sănătate, educație și angajare au extins capitalul uman, au mărit productivitatea și au remodelat echilibrele globale de putere.
Europa nu își poate permite să irosească propriul potențial uman așteptând să rămână relevantă. Adevărata alegere nu este între liberali și extrema dreaptă, ci între a-și adânci rănile prin marginalizarea a milioane de oameni sau a începe să vindece investind în oamenii pe care i-a tratat mult prea mult timp drept dispensabili.
