Din nevoia de a-și conserva puterea, conducătorii de după 1989 și-au răsplătit aghiotanții, punându-i la comanda statului. O practică din vechiul imperiu roman a ajuns politică de stat. Noua gardă pretoriană a fost botezată, în rit democratic, Serviciul de Pază și Protecție, SRI sau Doi și un sfert etc. Niciodată în istoria principatelor române, gărzile de corp, deși au urzit, n-au ajuns să domnească.
De la Ion Iliescu, până la Adrian Năstase, trecând prin dezastruoasa administrație Traian Băsescu, ctitorul statului paralel și până la strașnicul turist în țara sa, Klaus Iohannis, toți au simțit nevoia să-și răsplătească oamenii de casă.
Doar cine n-a văzut noua serie Bodyguard de pe Netflix, nu știe ce forță poate avea umbra cuiva.
Vechii pretorieni sunt azi bodyguarzi
Pretorienii erau civilii, ochii și timpanele împăraților, din vechiul Imperiu Roman. După ce senatorii l-au ucis pe Iulius Cezar, sângerosul Caligula, strănepotul lui Augustus, a fost înjunghiat mortal de oamenii care trebuiau să-l păzească. Succesorul acestuia, Claudius, a încercat să le cumpere bunăvoința. În 193, Pertinax le-a limitat puterea. Ca răzbunare, a fost ucis. La scara istoriei, un alt împărat, Caracalla, la scurt timp, și-a găsit sfârșitul sub cuțitul bodyguard-ului Macrinus, ce se visa împărat. În cele din urmă, visul i s-a împlinit. Ajuns în jilț prin crimă, Macrinus a murit la fel, executat de cerberii săi.
citește și: Și Austria se opune intrării accelerate a Ucrainei și Moldovei în UE
Din păcate, cei care vor să instituie republica Securistania nu știu că băieții de curte au genetica pretoriană, cea a crimei, trădării și uzurpării.
Cine sunt securicii?
Oare au priceput jocul generalului cu piciorul în ghips, din timpul chemării elicopterelor pe clădirea CC, în ultima zi a revoluției? Dictatorul și-a găsit sfârșitul prin trădarea omului său de încredere.
Pentru a simplifica și a adapta complexul pretorian zilelor de azi, i-am catalogat pe băieții cu ochi albaștri “securici.”
Toate instituțiile statului sunt căptușite până-n prăsele de acoperiți ai serviciilor de informații. Nu mișcă nimic în front, fără ca ei să decidă.
Statul nu mai e condus de ierarhii, ci de caste securistoide. De mahării cu școala vieții la popotă, unde au învățat să piște chelnerițele de pulpe și să-și înmoaie clanțele cu izmă de buturugă. Ei sunt statul.
Era o vreme când la ANAF și la Ministerul finanțelor publice au fost angajați ofițeri SRI. Apoi, unul dintre miniștri i-au dat afară, pentru ca ulterior să se reîntoarcă, aureolați cu titulatura de civili, de fapt, ofițeri acoperiți.
Practic, de trei decenii încoace, cerberii n-au lipsit niciun moment din procesul de decizie.
Cum recunoști securiciul de lângă tine?
Cum îi recunoști? Simplu. Au goluri în CV-uri. Privesc lumea cu aroganță. Se bucură de venituri nedeclarate. Dacă-i cauți la origini, se încruntă, devin nevricoși și te înjură. Nu suportă să fie întrebați de vremea când se încălțau cu fesul și-și legau ciobotele cu mațe uscate din porcul sacrificat în bătătură. Majoritatea provin din leneșii satelor, din familii care supraviețuiau turnând la Securitate, făcând hoțomănii și blestemății acceptate de sistem.
Nu le căuta originea aristocratică! N-ai s-o găsești! Fiii boierilor de altă dată n-ar fi devenit niciodată bodyguarzi.
Securicii taie de Ignat porcul în fața blocului. Se miră că sunt reclamați. Vin polițiștii să le dea de hac, dar când văd cu cine au de-a face întorc pălăria și pleacă. Ei sunt statul.
Ajunși să dețină cifrul puterii, mulți s-au visat împărați. Știm câteva cazuri de securici care domnesc și guvernează prin reprezentanți.
Dezastrul României de azi e că această pletoră socială s-a înstăpânit peste țară.
Politicienii de azi, luați prizonieri. Ei sunt statul
Politicienii au devenit prizonierii lor. Dacă asculți bârfele securicilor de prin tavernele de lux, poți observa că nu se sfiesc să-ți arate probele șantajelor asupra conducătorilor vremelnici. Ei știu și când amanta își înșală amantul și câți bani parchează, prim dregătorii, în conturile ascunse. Cunosc tot. Sunt la pupitrul de comandă. Ei sunt statul.
Ce nu știu politicienii vremelnici, e că securicii și-au țesut pânze de paianjen și au montat instalații de emisie recepție, până și acolo, în locul în care altă dată regele stătea singur pe tron.
Puterea e a lor. A celor fără obligații, doar cu dreptul urzelilor din budoarele împărătești. S-au încolăcit ca niște șerpi veninoși în jurul jilțului puterii. Vanitoși, mușcă și stăpânii care – anesteziați de beția puterii – nu simt colții otrăviți. Ucid latent. Devoră tot. Servesc din bufetele regale. Râgâie, când ar trebui să fie solemni, râd la drama colectivă, neavând naturelul simțitor.
Gregaritatea le antrenează desfrâul, în timp ce visceralitatea minții le sufocă rațiunea. Disprețul le e bacteria toxică din creier. Ei sunt statul.
Când nu guvernează, pun țara la cale la agape frățești. Ei sunt statul
România a ajuns prizoniera securicilor. Ei țes și desțes cortina, în spatele căreia săvârșesc cele mai crunte orgii financiare, siluiesc adevărul, smintesc firescul și acoperă cu sclipici universul lăuntric de zoaie.Ei sunt statul.
Vorbesc grav, pe alocuri împielițat. N-au temeri. Sunt posedați de certitudini.
Combinatori de rețea, cu simțurile învârtelilor și al ciupelilor mereu la pândă, mari vânători adulmecă prada și o ucid.
Când nu deretică prin dregătoriile statului, se întâlnesc frățește în puncte geometrice, unde pun țara la cale.
Copleșiți de bolile sătulului, nu le cred săracilor grija. Sunt mereu cu mâna la vipușcă. O singură temere au: să nu-i prindă ploaia și să plescăie apa pe epoleți. Speră la digitalizarea funcției și la urcarea gradului în cloud. În rest, n-au grețuri. Ei sunt statul.
VOCILE LUMII
Octavian Paler
“Nu cumva în decembrie ’89 Securitatea s-a decis să conducă România nu ca gardă pretoriană, ci punând mâna pe economie și lăsându-le românilor o jucărie, democrația? Această întrebare îmi încleștează maxilarele silindu-mă să nu pot râde,” a spus Octavian Paler, într-un comentariu din Curentul, intitulat “A treia farsă.”
