Fără să-și dorească poziția, România pare a fi o putere pivotală în Balcani. Vechea năzuință a Administrației Constantinescu, de a fi lider regional, a dispărut în falia dintre marile puteri ale lumii. Recentele regrupări de forțe și de interese, în jurul dualismului necanonic, Erdogan-Orban, ne însingurează, dar ne și întărește puterea insulară. De fapt – se și zice, nu? – că suntem o insulă latină într-o mare slavă.
Războiul din Ucraina a întărit prezența militară americană în regiune. Vechile legături ale Europei cu resursele ieftine de energie din Rusia sunt aproape, în totalitate, distruse. Țările UE plătesc cursa înarmărilor. Fiecare stat și-a dublat sau triplat bugetele de înzestrare militară. Majoritatea armelor provin din SUA.
Ce să fi făcut România? A întrebat-o cineva?
SUA s-au încăpățânat să cânte recviem-ul „Ucraina eroică”
Economistul Jeffrey Suchs susține că America va distruge Ucraina. Reamintește mereu că, doar cu două zile înainte de invazia rusă, la Ankara, erau pregătite negocieri între Kiev și Moscova, dar SUA au decis să facă din ucrainieni o națiune eroică.
citește și: Viii cu viii, morții cu morții
Hărțile geopolitice ale lumii se desenează acum. Niciodată în istorie, România nu și-a externalizat deciziile de politică externă și de securitate națională. Trebuie – nu? – să ținem cu americanii, altfel suntem terminați. Dar dacă America va fi înfrântă în Proxy-ul ucrainean? Ne-am fript! Și politicienii ar trebui puși la zid.
Ministerul de externe nu mai este de mult al României. Deciziile de politică externă se iau la Washington, via Bruxelles, iar miniștrii care se succed cu viteza luminii nu sunt decât niște simpli funcționari, care pun în operă lucrările dictate.
N-a fost să fie o putere imperială…
S-au dus vremurile când în Parlamentele de la Sofia și de la Budapesta se cerea, pe diferite voci, încoronarea lui Ferdinand ca rege și al acestor state. De fapt, Regina Maria, născută în Eastwell Park, din regiunea Kent din Anglia, și-a dorit creearea unui Commonwealth balcanic. Pentru îndeplinirea acestui gând, și-a căsătorit vlăstarele regale cu prințesele și regii din regiune: primul copil, Carol al II-lea, cu Elena, Principesă a Greciei, Elisabeta (Lisabeta) cu Regele George al II-lea al Greciei, Mărioara (Principesa Mignon), cu Regele Alexandru I, unificator al Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Principesa Ileana cu Arhiducele Anton de Habsburg. Vă imaginați că România putea fi o putere imperială?
Pe lângă Ucraina eroică, prin marile cancelarii ale lumii occidentale se vorbește în surdină despre puterea pivotală a României. De aceea, se pare că lui Iohannis i s-ar fi promis un post călduț de ministru de externe al Europei. Asta, dacă popularii europeni mai compun majoritatea, după alegerile europarlamentare din iunie 2024.
Cine a creat principiul „putere pivotală?”
Statutul de putere pivotală al unei țări a fost introdus în geopolitică de Sir Halford Mackinder în 1904, un geograf englez, care susținea că o astfel de țară „are atuuri strategice militare, economice și de poziționare, recunoscute de marile puteri.”
În teoria sa, puterea regională de tip pivotală era că oricine controlează Europa de Est – Heartland – va controla lumea. Ideea a fost că oricine a câștigat controlul asupra Europei de Est, a controlat Heartland – cunoscut și sub numele de Zona Pivot – și oricine a controlat Heartland, ar putea obține cu ușurință controlul asupra Africii și Eurasiei.
Ipoteza a fost formutală înainte de primul război mondial. Strategii americani se pare că n-au abandonat-o.
Avem un destin despre care nu știm?
Recentele regrupări de forțe din zona balcanică, vizita premierului român la Atena, întâlnirea de la Budapesta a lui Viktor Orbán cu Recep Tayyip Erdoğan, talonați de alți lideri ai țărilor din regiune, ne arată că în spațiul est-european, nisipurile sunt mișcătoare.
Doar Bucureștiul pare liniștit, din punct de vedere al Securității. Are umbrela NATO și nimeni nu-i are ceva împotrivă.
Nu interesează guvernul României că liderul maghiar a obținut mai mult gaz ieftin de la liderul de la Ankara, gaz rusesc pompat prin Turkish Stream, administrația de la București fiind oricând pregătită să dubleze prețurile la consumatori, pentru că – nu-i așa? – mămăliga nu explodează.
Cordonul rutier turco-maghiar de tip funie de gâtul pivotului american?
Turcia și Ungaria vor să creeze nu doar un coridor energetic, ci și o alianță geostrategică, la care să adere Serbia și Azerbaidjan. De notat că primele două state nu au semnat încă acordul de aderare al Suediei la NATO. Liderii se vor reîntâlni în decembrie, pentru apostilarea unui parteneriat prioritar.
România nu finalizează rutele de trafic pe cale ferată și pe autostrăzi care să lege Marea Baltică de Marea Neagră. Ne putem imagina că tripleta Turcia, Ungaria, Serbia vor suplini această lipsă prin crearea unui coridor de tip funie în jurul gâtului României, pe banii chinezilor?
Insula de latinitate ține cu americanii. Dacă Pentagonul nu biruie în Ucraina, suntem terminați.
Parcă ne este dor de politica externă a lui Ferdinand, tămâiat de popor cu titulatura de “cel loial,” care în anul de grație 1918 a avut la dispoziție șase premieri, în funcție de cine va câștiga primul război mondial. A pariat pe Brătianu, în final. Și a reușit să obțină acordurile occidentale la Conferința de la Paris pentru o Românie dodoloață.
Ne temem că politica unei singure soluții e suicidală!
VOCILE LUMII
Mackinder – geograf
„Sir Halford John Mackinder a fost un geograf britanic care a scris o lucrare în 1904 numită „Pivotul geografic al istoriei”. Lucrarea lui Mackinder sugera că acțiunea de control a Europei de Est era vitală pentru controlul lumii. Mackinder a postulat Teoria Heartland: “Cine stăpânește Europa de Est controlează Heartland; Cine stăpânește Heartland-ul controlează harta Lumii; puterea pivotală comandă lumea, scrie Though.com
Mackinder credea că Rusia va fi înfrântă de Germania, ceea ce nu s-a întâmplat. În perioada interbelică, deși bătrân, a mai nuanțat profeția.
